Născut pe 8 martie 1986, Raul Alberto Speroni a început fotbalul la echipa locală Atlético Huracán de Rojas, după care a făcut junioratul la Velez Sarsfield, iar pentru Estudiantes La Plata a evoluat la echipa a doua. În prima ligă argentiniană a debutat la Arsenal de Sarandí. Şi-a continuat cariera în Venezuela, la Zamora şi Carabobo, cu prima evoluând în 2009 şi în Copa Sudamerica, echivalentul Europa League. Aventura europeană şi-a început-o la Universidad Las Palmas, după care a ajuns la AC Portogruaro Summaga, însă, din cauza unor accidentări, n-a apucat să debuteze nici în Segunda Division şi nici în Serie B. Cu un CV totuşi impresionant pentru nivelul la care activează în prezent, mijlocaşul argentinian a explicat cum a aterizat, în vara lui 2011, tocmai în Liga a III-a din România, la Flacăra Făget, de altfel prima echipă din Europa la care a evoluat într-un meci oficial.
Auzisei de România în 2011?
Nu prea. Fotbalistic auzisem de Hagi, Mutu, de Chivu, iar cât timp am jucat în Spania şi Italia mulţi localnici spuneau că românii sunt ţigani, că sunt răi şi hoţi!
Şi ce părere ai acum?
Peste tot în lume sunt oameni răi, dar, în general, românii mi se par ok, iar în Banat m-am simţit foarte bine, ca acasă. Mi-am făcut câţiva prieteni acolo. Chiar şi iubita mea e din Timişoara.
Dar Oltenia? Cum e, faţă de Banat? Simte un argentinian diferenţe între cele două regiuni?
Hmm... Bănăţenii zic că oltenii sunt răi, da mie nu mi se pare. În cele trei luni de când sunt la Motru eu m-am înţeles bine cu conducătorii, cu jucătorii şi cu toată lumea.
Mai puţin cu antrenorul Ştefan Nanu….
Ha-ha! Nu vreau să dezbat acest subiect. Domnul Nanu a declarat că sunt un jucător anonim, dar mie nu-mi place să vorbesc despre echipele la care am trecut. Atâta timp cât în România nu au jucat la nivel înalt, nici nu are importanţă pe la ce cluburi am trecut. Eu sunt umil şi mai liniştit, de felul meu.
E mai puternică liga a doua din Argentina decât cea din România?
Concurenţa e mai mare în liga secundă din Argentina, care e mult mai valoroasă şi are echipe cu bugete incomparabile. Acum, salariile din liga secundă de la noi sunt mai mari ca multe din Liga I din România. Argentina şi-a revenit, de trei - patru ani, din punct de vedere economic. Riquelme are un milion de euro la Boca Juniors. La noi stadioanele sunt pline la fiecare meci. Sunt 50.000 de plătitori, iar cel mai ieftin bilet e de 20 de euro, la peluze. Eu, la Sarandi, la 20 de ani câştigam 1.000 de euro pe lună, dublu faţă de cât am acum la Motru.
De ce ai venit în România?
Eu am venit în România să semnez cu Poli Timişoara, dar, cum am ajuns, echipa a fost retrogradată şi domnul Iancu a plecat. Apoi nu am mai avut decât varianta Flacăra Făget, fiindcă începuse campionatul. Nu am venit în România pentru bani. Provin dintr-o familie mai bogată. Financiar, mie nu mi-ar schimba viaţa dacă aş prinde un contract la o echipă mare.
La ce echipă mare din România ai vrea totuşi să joci?
Aş vrea să joc la Poli Timişoara, fiindcă mi-au plăcut oraşul şi atmosfera de pe stadion. Mi-am şi cumpărat un apartament acolo. Regret că am refuzat iarna trecută actuala Poli. N-am avut ce face şi am ascultat de impresarul meu italian, cu care am reziliat contractul între timp. Stabilisem totul cu antrenorul Marius Baciu, care era la Bacău, dar el a fost demis, iar eu am fost păcălit de conducătorii de acolo şi am revenit la Făget.
Vrei să te stabileşti aici?
Eu joc fotbal din plăcere. De asta am şi venit în Europa, dar cred că în maximum doi ani mă întorc acasă. În Argentina se trăieşte pentru fotbal. Şi în liga a şasea de amatori se joacă cu 15.000 de spectatori în tribune! În România, stadioanele sunt aproape goale. Atmosfera e mai frumoasă în America de Sud, dar eu am vrut să fac carieră în Europa, însă am avut ghinion şi m-am accidentat, iar apoi nu am mai fost băgat în echipă. Din păcate, impresarii decid multe, în special în fotbalul italian. E mafie mare! Nici în ligile din România multe lucruri nu sunt normale. Nu ştiu exact ce voi face, fiindcă am şi nişte afaceri prin Timişoara! Să văd. Poate mă fac impresar şi aduc jucători aici. Sau poate devin antrenor.
La Motru cum ai ajuns?
Făget a fost cu Motru în serie, în Liga a III-a, iar eu am marcat în meciul direct. După ce Minerul a promovat, am fost sunat de domnul Mihai Cernica. Am acceptat, pentru că Flacăra Făget s-a desfiinţat în vară, iar dintre echipele care m-au ofertat, Motru era cea mai apropiată, ca distanţă, de Timişoara.
Vorbeşti foarte bine limba română. Alţi jucători şi antrenori străini nu au învăţat nici după câţiva ani de stat în România să vorbească aşa bine ca tine.
Îmi place să învăţ. Ştiu spaniolă, italiană, engleză şi română. Am făcut şi un curs de vreo trei luni, dar m-a învăţat şi un amic din Timişoara, Marian.
Ştii că România a eliminat Argentina în optimile Mondialului din 1994?
Ştiu, dar altul ar fi fost istoricul meciului dacă juca Maradona. Îmi amintesc partida cu România, deşi aveam doar 8 ani. Maradona a plecat cu o doctoriţă după meciul din grupe cu Grecia, apoi s-a anunţat că a fost depistat pozitiv.
Vei merge anul viitor la Mondialele din Brazilia?
Da, cu siguranţă voi fi acolo. Deja am vorbit cu Cristian Daminuţă, cu care am fost coechipier o perioadă la Făget, să mergem împreună, indiferent dacă se califică sau nu România. Sper ca Argentina să câştige trofeul, dar va fi greu. Sunt echipe puternice, precum Spania, Germania, Italia, Olanda sau Brazilia, care e şi ţara gazdă. Va fi un mondial spectaculos, din toate punctele de vedere
Ce şanse are România să ajungă în Brazilia?
Are şanse să treacă de baraj. România are fotbalişti buni, dar nu mi se pare normal ca ei să refuze naţionala, cum au făcut Chivu, Săpunaru, Radu Ştefan şi alţii. Argentinienii nu ar refuza niciodată naţionala.
Despre Universitatea Craiova ai auzit?
Da, şi ştiu că juca cu stadionul plin, ca în Argentina, şi că e una dintre cele mai iubite echipe din România, dar nu am înţeles ce problemă a avut cu Federaţia şi de ce a ajuns în situaţia asta. Pot spune că mi-au plăcut fanii ei la meciul de la Motru.
