Scrisoarea de sfârşit de an a președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu

Stimați colegi,

S-a încheiat, odată cu Ședința de Consiliu, de vineri, 27 noiembrie 2020, activitatea unui an foarte greu pentru Uniunea Scriitorilor. Ședința a reprezentat un bilanț, ca și cele de la finele anilor trecuți, desfășurat, însă, în condițiile pandemiei, care a marcat viața USR de la un capăt la altul și pe toate planurile. Ați aflat din Comunicatul final tot ce era necesar în legătură cu activitatea USR din 2020 și, de asemenea, în legătură cu programele și proiectele pe care le avem în vedere pentru 2021. În privința acestora din urmă, se cuvine precizat că gradul lor de realizare nu e la fel de ușor de stabilit ca în anii trecuți. Motivul principal de incertitudine constă în imprevizibilul situației financiare. E probabil că interdicțiile vor continua să ne afecteze, o vreme. Stăm cu toții cu ochii pe vaccinul ce va să vină. Am fost obligați să adoptăm unele măsuri de austeritate. Nu încă alarmante, dar care trebuie respectate. Am acordat revistelor șase luni de ameliorare a activității, urmând să reluăm discuția la jumătatea anului viitor. Demisia directorului Stelei clujene, din motive personale, ne-a pus în situația de a gândi o formulă de tranziție și o conducere interimară a publicației. Alte chestiuni de ordin secundar au stat în atenția membrilor Consiliului.

Cel mai important lucru a fost renunțarea, tot din motive de ordin personal și pentru un termen determinat, a lui Gabriel Chifu, la vicepreşedinţie. Eram, desigur, informat de intenție. Mărturisesc că decizia m-a contrariat teribil. Mi-am pus problema dacă mă simt în stare să conduc Uniunea fără sprijinul lui. Sunt cincisprezece ani de când facem echipă. Am obținut, din partea lui, să mă sprijine și de aici înainte, de pe un post de consilier, cu promisiunea de a-și relua, cândva, atribuțiile de vicepreședinte. Se va ocupa, totodată, de administrarea României literare. Am decis să convoc, la sfârșitul lunii ianuarie 2021, o Ședință de Comitet Director, care să aibă, drept principal punct pe ordinea de zi reglementarea în detaliu a situației create. Ca și stabilirea noilor reguli ale jocului. Îi mulțumesc lui Varujan Vosganian că s-a implicat în dezbaterile din Consiliu, de la care am lipsit (prima oară de când sunt președinte) din cauza bolii. Da, am contractat virusul cu pricina, ca și soția mea, ca și mama ei, în vârstă de 91 de ani. Mai am câteva zile de autoizolare. Imediat după Sărbători, îmi voi relua activitatea la Uniune și la România literară. Consider că temele principale legate de funcționarea Uniunii Scriitorilor și a revistelor ei nu pot fi discutate și decise decât în prezența mea, ca președinte, așa încât ele își vor găsi rezolvarea la proximele reuniuni ale Comitetului Director și ale Consiliului USR, de la începutul anului viitor, pe care le voi conduce. Am fost surprins să aflu că Varujan Vosganian a crezut de cuviință să aibă inițiative neautorizate de Consiliu pe care le-a comunicat șefilor de reviste și de Filiale. Îmi pare rău că mă obligă să-i amintesc că, până la eventuale noi hotărâri ale Consiliului, atribuțiile prim-vicepreședintelui sunt prevăzute statutar. În absența temporară a președintelui, aceste atribuții nu se schimbă în chip automat.

Le doresc tuturor membrilor USR Sărbători Fericite și să ne vedem sănătoși La Anul!                                                                                 

Nicolae Manolescu