Sponsor oficial al
Trădătorii conduc țara și umilesc eroii care încă mai trăiesc, ori pe cei din morminte.
România se află într-un vortex din care nu mai poate ieși. Ea plânge, doar ea mai plânge sfârșitul, la fel cum o mamă se stinge în durere cosmică, văzând cum ai ei se prăpădesc, unii din prostie, alții din neputință.
România, până în anii '90, a avut unul dintre cele mai bune servicii de informații din lume. Nu puține erau momentele când îi surclasau atât pe „dușmanii" americani și evrei, cât și pe „prietenii" ruși. Nu exista moment critic pe planetă în care și unii, și alții să nu fi cerut ajutorul, suportul ori colaborarea românilor. Între profesioniști, ofițeri români erau supranumiți atunci „cyborgi".
Ar mai trebui poate să știm că, pentru a nu exista războaie convenționale, la vedere, este aproape obligatoriu să existe războaie nevăzute. Și în aceste războaie se moare, sunt prizonieri, sunt cuceriri și pierderi. Singurele diferențe sunt date de număr victimelor și nu am de anonimat. Nici măcar pe piatra de mormânt ,dacă mai ajunge în pământul țării pentru care și-a dat viața conștient ,nu scrie nici gradul, nici funcția și nici măcar erou. Mor conștient, asumat, așa cum au trăit: ca și când nu ar fi fost.
Una dintre marile realizări despre care se poate vorbi, au mai fost și altele ,este operațiunea lui Caraman și a rețelei sale. A reușit să penetreze NATO la nivelul zero, obținând în timp real absolut orice informație necesară, ceea ce a condus la un echilibru între cele două blocuri de putere. Cine își imaginează că lumea se împarte în buni și răi este naiv. (România era a doua țară de pe glob care producea diamante sintetice, însă prima la capitolul volum și calitate. Se reușise extragerea noii tehnologii înainte de a fi fost implementată la ea acasă.)
Generalul Caraman, în literatura de specialitate a americanilor, deci a celor pe care i-a penetrat, este considerat unul dintre cei mai buni spioni ai lumii secolului recent. În România a fost marginalizat, exilat și umilit, cu excepția unei scurte perioade de după Revoluție, când a fost pus să organizeze informațiile externe.
De ce credeți că a fost pus șef la externe? Pentru că noua conducere avea sentimente patriotice? Exclus! Iliescu nici nu deschidea plicurile cu informări, ci le trimitea direct la ambasada rusă. Situație documentată de gen. Dragomir Motivul real al numirii lui Mihai Caraman era acela că toată lumea ; și prietenii, și neprietenii , dorea să pună mâna pe comoara externelor: rețeaua Caraman, din care făceau parte și „fantomele".
Agenții unguri rămași în țară încă din '89 au fost pregătiți să rupă Ardealul — vezi evenimentele de la Târgu Mureș. Cum? Fie prin ocupare tradițională, fie prin ocupare „de pace", prin aducerea trupelor de menținere a păcii, majoritar formate din combatanți ai țărilor vecine.
Tot Caraman, de această dată pe persoană fizică ,cu ajutorul unor structurilor care încă mai existau și al relațiilor pe care le construise, a reușit să dezamorseze, din exterior, situația ajunsă pe muchie de cuțit. Autoritățile vremii păreau ba depășite, ba neinteresate de subiect.
Drept „mulțumire", după scurt timp, este înlăturat și are loc MAREA TRĂDARE
Conducerea politică, împreună cu Brucan, prin intermediul lui Talpeș, au predat adversarilor întreaga rețea, inclusiv „fantomele". Dacă despre fuga lui Pacepa se vorbește ca despre „marea trădare", ceea ce s-a întâmplat atunci a fost fără precedent. Acela a fost momentul în care România s-a pus la dispoziția adversarilor în totalitate.
Câteva cuvinte despre „fantome":
România avea unul dintre cele mai sofisticate sisteme de construire a „fantomelor", recunoscut internațional.
Procesul începea de la vârsta de 12-13 ani. Subiectul era atent monitorizat. Dacă se ajungea la concluzia că are aptitudini — inteligență peste medie, rezistență la stres și fibră patriotică , începea pregătirea sa încă de la 14-15 ani.
Printre procesele complexe ale instruirii, pe primul loc se afla cultivarea patriotismului. La final, oricare dintre ei ar fi simțit că este o onoare să își dea viața pentru țară. Atenție: pentru țară, nu pentru partid.
Li se construia o altă identitate și un alt istoric. Doar un procent infim ajungea la finalul perioadei de instruire să fie „aruncat", cu țintă exactă, în oceanul supraviețuirii. Știau că sunt pe cont propriu. Orice eroare putea să le aducă moartea „naturală". Acolo aveau obligația ca, prin resurse proprii, să ajungă la obiectiv. Își făceau familii, aveau copii, se integrau social. Această structură reprezenta vârful de lance, comoara tuturor serviciilor de informații din România.
Ce s-a întâmplat la MAREA TRĂDARE?
Unii au primit la timp codul și au reușit să fugă. Ajunși în țară, o parte au fost deconspirați si au sfârșit tragic. Alții nu au mai avut puterea să plece, să-și abandoneze definitiv copiii, mai ales că nici în țară nu îi aștepta protecția absolută. Mulți au murit, din „cauze naturale". Au fost și câteva sinucideri. Alții au ajuns în închisori. Cei mai norocoși, puțini au primit o altă identitate, deci a treia, și li s-a permis să supraviețuiască din nou pe cont propriu. S-au ascuns atât de dușmani, cât și de cei care ar fi trebuit să-i apere.
Au sperat mereu că va apărea momentul potrivit pentru a acționa în vederea recuperării țării. Acest lucru nu s-a întâmplat.
În toată această perioadă au fost obligați să bea zilnic, până la fund, pocalul neputinței și al umilinței. Nu de puține ori, cei apropiați sau chiar noii membri ai familiei (integrarea socială era vitală pentru acoperire), din neștiință sau prostie, le-au spus chiar lor că vinovați de prăbușirea țării sunt Caraman și rețeaua lui.
Odată cu dispariția lor fizică se va stinge, poate, și ultima speranță.
Acest material se dorește a fi omagiu adus Marelui Mihai Caraman, generalului Dragomir, lui Filip Teodorescu dar mai ales anonimilor care, la propriu, s-au jertfit pentru națiunea lor.
Onoare veșnică nevăzuților.
