Sponsor oficial al
Copleșită de sculptura țăranului genial (Brâncuși) din Oltenia de Nord, lumea uită că Oltenia de Sud a dat mari pictori. Țuculescu, Baba, Șirato vin chiar din Craiova și, la cât de bramburit sunt eu, cred că am uitat cel puțin unul.
Marius Bunescu, un pictor oltean important, din Caracal, spunea că N. Grigorescu, Luchian și Andreescu au fost atât de mari pentru că ei au înțeles sufletul poporului român. Grigorescu i-a pus pe pânze poezia, Luchian bucuriile cromatice, iar Andreescu i-a zugrăvit durerile. În fotbalul din Sudul României, de la Craiova la Pitești și până la Constanța, Balaci a pictat pentru români ce n-a apucat să termine Dobrin, iar Hagi a pictat ce n-a apucat să termine Balaci. Opera e neterminată și azi, dar fără ei trei, plus alți trei - Dumitrache, Marcel Răducanu și Cârțu - nu ar fi existat șevaletul. Am uitat câțiva artiști și îmi rezerv dreptul la revenire, dacă va fi cazul. Și va fi. Un Dumitru, un Orac, un Ilie Dumitrescu sau un Lupu ar avea tot dreptul să îmi bată obrazul.
Zilele trecute, Cârțu, pe care l-am contextualizat mai sus, a împlinit 70 de ani. Totul îmbătrânește la orice om, mai puțin bucuria din ochi. Și acea bucurie ne-a împrumutat-o Cârțu în meciuri memorabile. Pe vremea comunismului și a grafiei cu î din i (fie vorba între noi, nu era rea), Adrian Păunescu a sfidat cenzura, în Flacăra, după meciul Craiovei cu Betis Sevilla. ''Cer voie să scriu Cârțu cu â din a.'' Cârțu i-a driblat pe mulți și a făcut cele mai multe un-doi-uri cu Balaci. Dar Cârțu a făcut un-doi-uri și cu el însuși. E ca și cum ai încerca să dai mâna chiar cu tine în oglindă și ai reuși. Într-un amical la Târgu-Jiu, Cârțu și-a amețit adversarii și, după ce s-a plictisit, a făcut un-doi cu bara laterală. Dacă aș fi cel mai tehnic fotbalist român de azi, l-aș suna săptămânal pe Cârțu și l-aș întreba ca la teatru, când n-ai bilet și aștepți să prinzi unul în ultima clipă, în fața sălii de spectacol. ''Domnule Cârțu, n-aveți un dribling în plus?''
