Sponsor oficial al
''E scandal mare între Palate''. Așa a titrat presa. Adică e scandal între Nicușor Dan și Bolojan. Sunt niște neînțelegeri, dar nu cred că e un scandal. Neînțelegeri au fost și când România era condusă de Ion Iliescu și Adrian Năstase. Despre așa ceva se știa în PSD, dar au apărut în presă când Iliescu a spus despre Dumitru Sechelariu că are ''mentalitate de vătaf care cheamă sărăcimea să îi dea boabe.'' Asta a fost tot.
Scandal cu adevărat a fost, din câte îmi amintesc, de trei ori între președinți și premieri. Mă refer la perioada de după 1990, că despărțirea Ceaușescu - Maurer e prea îndepărtată.
Primul scandal la nivel mare - Iliescu și Petre Roman. În 1991, când minerii au năvălit în Parlament și au fost domoliți de Ioan Alexandru și Ion Rațiu. Scandalul ăla a avut consecințe întinse peste liziera mileniilor. Petre Roman și-a făcut partid, Băsescu i-a suflat partidul și a devenit președinte în 2004.
Al doilea scandal de întindere între Palate - Băsescu și Tăriceanu. Porumbița voiajoare Udrea i-a adus lui Băsescu un bilet de la Tăriceanu, în care premierul îl ruga pe președinte să-l ajute pe Patriciu. Patriciu fusese prieten bun cu Băsescu și s-au certat după ce matelotul a ajuns la Cotroceni. De la ce s-au certat? De la curente artistice, că doar nu de la bani! Patriciu era cubist, iar Băsescu fovist. Am glumit, însă Patriciu chiar se pricepea la pictură. Picta și el, plus că a fost un colecționar de elită. Trecând peste astea, scandalul Băsescu - Tăriceanu s-a lungit vreo trei ani, până a plecat Tăriceanu.
Al treilea scandal de amploare - Băsescu și Ponta. Cât a durat? Cât a stat Ponta la Palatul Victoria. Se înjurau la televizor, iar în particular Băsescu îl certa pe Ponta. Ponta zicea ''da, da, da!'' și făcea tot cum voia el.
Azi, între Nicușor Dan și Bolojan e o neînțelegere, ceva subțire, cum a fost între Iliescu și Năstase. Eu nu i-am votat (cum să-l votez pe Iliescu, Doamne ferește!), dar România a crescut între 2000 și 2004. Spuneți dumneavoastră dacă România a crescut în ultimele șase luni! Vă e cumva silă să răspundeți, la fel cum mi-a fost mie silă să-mi spun părerea? Decât să scot din mine ceva previzibil, mai bine tac.
