Olguța: plătește un bărbat

Craiova, probabil cel mai frumos oraș de Crăciun. Dar, paradoxal, nu mă pot bucura de această realizare, căci nu mă lasă primarul.

Uneori am impresia că doamna Olguța practică un tip de administrație care sfidează nu doar bunul-simț, ci și legile elementare ale raționamentului. Un fel de logică fractalică, neconsacrată, dar evidentă

Acum, tocmai acum când întreaga țară discută despre disponibilizări și reducerea cheltuielilor, OGUȚA se dă în stambă. Ia bani de la săraci și îi dă unui bărbat? Culmea, acesta nici măcar nu are nevoie de banii respectivi.

De la aproape 200 de mii lei cât costa, chiria pentru stadion în cazul evenimentelor internaționale, a fost redusă la 90 de mii lei.

Suna ca o dedicație pe ritm de manele în care coana mare, " sa moară mama la dușmani "da din...ce are ca să între în...cum sa spun .....( las aici spațiu sa completați voi).

Această practică administrativă intră ușor în categoria ceea ce literatura de specialitate ar numi; derapaj emoțional de tip excitație para-decizională, sau poate chiar erotomanie punctuală ,cu privire la o situație,nu neapărat la un subiect. Pe scurt: gesturi făcute pe fond emoțional, nu cu creier.

Condamnabil pentru lipsa de bun-simț

    1. Dă din banii craiovenilor. Din diferența de sumă (fie și doar pentru un meci), 200 de familii nevoiașe puteau primi 500 de lei. Pentru un bătrân care face împrumut de 2-300 de lei pentru medicamente și un kilogram de oase de sărbători, acest ajutor ar fi fost un miracol

    2. Cu siguranță că Rotaru nu stă în acești bani. Aici intervine un alt fenomen descris de sociologi: redistribuirea inversată, adică luatul de la cei mulți și amărâți pentru a da celor puțini și prosperi. Un fel de Robin Hood...dar făcut pe dos.

Lipsă de logică

    1. La meciurile internaționale, când se încasează mult mai mulți bani, OGUȚA vrea mult mai puțini. Este o contradicție atât de evidentă încât în orice lucrare universitară ar genera subcapitolul: Paradoxuri bugetare cu factor emoțional nejustificat.

    2. Când Mititelu evolua în liga a doua, era obligat de același primar să plătească ca și când ar fi jucat în grupele internaționale

Abia acum s-a devoalat (pentru cine mai avea îndoieli) că Olguța, stăpânită de o ură viscerală aproape clinică, a dorit să scoată FCU din oraș. Ca și când orașul ar fi proprietatea ei personală, un fel de feudalism administrativ, unde primești pe cine vrei și alungi pe cine nu-ți place ,după criterii ce țin mai degrabă de impuls decât de rațiune.

Înțeleg că poate să nu îți placă un om, dar din funcția publică, pe banii publici, nu ai voie legal (de moral nu mai vorbim) să faci discriminări.

Această inconsecvență ar putea fi analizată și în cheia psihologiei sociale: favoritism selectiv neasumat, pe românește: „cu unii da, cu alții nu".

Cu ce credibilitate mai poate Olguța să se opună măsurilor de austeritate cerute de Bolojan?

Doar cu tupeu?

Tupeul este o resursă regenerabilă în politică, dar, din păcate, nu ține loc de argument.

Și totuși, doamnă Olguța, cu respect vă întreb public: De ce ați luat Crăciunul de pe masa și din sufletul a câtorva sute de craioveni năpăstuiți, împingând spre Rotaru o sumă de care nu avea nevoie?

Întreb pentru că nici logica administrativă, nici etica publică și măcar bătrâna mahala nu pot explica această decizie.

Întreb pentru că nu înțeleg.