Sponsor oficial al
Sistemul de educație națională rămâne unul dintre cele mai sensibile la schimbare, mai ales în condițiile în care domeniul învățământului este, prin definiție, o zonă în care noutățile impun o dinamică uneori amețitoare. Reforma în educație este perpetuă. Vorbim aici despre cea generata de cercetare, inovare, investiție pentru dezvoltare, adaptare la cerințele societăți și chiar de război modern în care creierele sunt mai valoroase decât depozitele de arme. O societate puternică nu se poate clădi fără fundamentul educației. La noi, așa-zisa reformă a fost generată fie de mofturile unor miniștri, numeroși din cale afară, fie de presiuni electorale. Învățământul a fost supus unor experimente eșuate, atingând un grad de ineficiență înspăimântător. Pe măsură ce au crescut procentele de analfabetism funcțional și eșec în integrarea absolvenților pe piața muncii, pe atât a crescut numărul tinerilor care au plecat să studieze în străinătate. Procentul celor care se întorc în România este infim. Cum spuneam mai sus, noi ne permitem luxul de a pierde creiere!
De la această realitate pornim orice discuție în prezent, fixând analiza pe învățământul preuniversitar. Subfinanțat în ultimele decenii, cu un decalaj grav al nivelului de dotare între urban și rural, învățământul a produs tot mai puțini absolvenți capabili de integrarea profesională și tot mai puțini care să devina studenți cu perspectivă de dezvoltare personală în centre universitare performante. A apărut un șir de generații cu o medie de educație apropiată de nivelul precar al individului inadaptat la societatea modernă. Așadar, aici suntem. Daniel David, ministrul Educației, a generat multă speranță la numirea în funcție, având aura academică a Clujului universitar. Însă capitalul sau de imagine s-a topit brusc, după o serie de gafe parca specifice miniștrilor Educației din ultimii ani. David a deschis mai multe fronturi pe card nu le poate acoperi. Gafă prin care le cerea profesorilor să petreacă opt ora în incinta scolii, argumentând că în acest fel s-ar asigura o interacțiune mai mare cu elevii poate fi trecută în categoria prostiilor debitate de politicieni. Cu argumente credibile, profesorii i-au demonstrat că greșește grav. În absența unei baze materiale suficiente pentru activități, situație reflectata de cursurile desfășurate în mai multe schimburi la unele unități de învățământ, plus altele, de ordin logistic, l-au pus într-o postură ridicolă de Daniel David. În realitate, profesorii muncesc mai mult de opt ore pe zi, fie că vorbim de activități în unități de învățământ, fie în cele mai diverse feluri, cum ar fi corectarea lucrărilor, pregătire individuala pentru olimpiade și concursuri, ori pregătirea pentru predarea lecțiilor. Nici replierea ministrului nu a fost mai inspirată. Singur, ministrul și-a aruncat în aer credibilitatea.
Declarațiile sale despre reforme sau modificările în susținerea probelor de examen au părut o simplă gargară în afara unor propuneri elaborate după consultări cu specialiștii. Bombe de presă care au avut un efect autodemolator. Greu de înțeles de ce un om aparent responsabil se comporta ca un pompier care aprinde mai multe focuri care îi scapă de sub control. Pare un David într-o lupta nu cu Goliatul învățământului ineficient, ci cu iluzorii mori de vânt. Gafe? Dorința de a avea mai multă notorietate pentru o carieră de politician? Mă tem că Daniel David a încurcat rolurile și se manifestă ca un actor derutat și epuizat încă de la primele ieșiri pe scenă.
