Țeapa deceniului în fotbal

Îmi amintesc perfect că atunci când s-au făcut alegeri la FRF eram pe drum și ascultam transmisia de la radio cu sufletul la gură sperând că, odată cu dispariția lui Sandu Mircea, soarele o să răsară pe strada Universității Craiova. Așteptam cu sufletul la gură și, ca toată România, prins într-o stare de exaltare credeam că pur și simplu schimbarea va aduce numai bine.

Habar nu aveam cine e Burleanu, dar eram ferm convins că mai rău decât cu Sandu Mircea nu are cum să fie. Era anul 2014 și schimbarea se produsese în mod miraculos. Funcționarul cu profil de politruc și figură de tocilar dintr-un liceu rural reușea să preia șefia FRF. M-am lămurit repede că omul nu va rezolva problema Universității Craiova.

Adrian Mititelu a trecut și el repede de la extaz la agonie. De altfel, atât el cât și Marcel Pușcaș au avut speranțe mari odată cu venirea la putere a lui Burleanu. Marcel fusese definitoriu în alegeri și-l susținuse pe Burleanu contra curentului. Adrian numărase voturile ca un observator care vrea să se asigure că nu fură nimeni.

Amândoi s-au păcălit și odată cu ei toată țara. Burleanu avea o carieră anecdotică prin fotbal. Lucrase consilier pe probleme de minorități pe la Primăria din Bacău și fusese decorat de Băsescu. Părea un intelectual pe lângă Sandu și brigada lui, dar la peste un deceniu distanță parcă e mai rău.

În esență, FRF nu se ocupă de campionatul din ce în ce mai anemic care se derulează pe terenurile de multe milioane din orașele din România. Singura combinație a FRF-ului la meciurile la care au ajuns să asiste mai puțini spectatori decât la Parada Pride este legată de arbitrii pe care-i trimite și care prestează ca niște actori prost plătiți.

Ligile inferioare, unde sunt multe echipe sunt păstorite de FRF, și unde primăriile vor să-și delecteze asistații sociali cu o echipă în Liga a III-a sau pur și simplu vor să fure niște bani din buget, se află sub bagheta lui Burleanu. În rest, FRF numește antrenorul naționalei care nu funcționează și se ocupă de juniori, asigură, în teorie viitorul fotbalului.

În aceste condiții, Burleanu pare un președinte infinit al FRF pentru că asociațiile mici, mulțumite de firimiturile aruncate din Casa Fotbalului vor conta la vot, tot timpul, mai mult decât cluburile mari care oricum nu se opun fățiși pentru că au o jenă legată de arbitraj.

Simbioza cancerigenă dintre autoritățile locale și cluburile de fotbal a distrus fenomenul. Copiii se antrenează tot pe terenuri insalubre unde antrenori analfabet funcțional îi facturează lunar. Echipele joacă mediocru pe stadioane moderne unde spectatorii sunt decorativi și, de cele mai multe ori, lipsesc aproape de tot.

Copiii care aveau 12 – 14 ani, atunci când Burleanu ne-a păcălit, au acum vârsta la care ating performanța maximă. Singura problemă este că nu-i prea vedem pentru că un deceniu de Burleanu a distrus aproape total fotbalul. Poate aș fi fost mai moderat dacă măcar rezolva problema Craiovei, dar tot un dezastru l-aș fi considerat.

FRF este un dezastru privat și intangibil care păstorește cluburi finanțate cu bani publici și își bate joc de speranțele milioanelor de români care așteaptă an de an ca naționala să renască în timp ce naționala sau cluburile caută jucătorii de 35 de ani ca niște colecționari de vinuri care știu că n-a mai fost recoltă bună în ultimul deceniu.