Sponsor oficial al
Fostul profesor explică pe înțelesul tuturor o chestiune care oricum e extrem de simplă.
Nu e de mirare de ce Eugen Arnăutu, filolog de formație, absolvent de Română-Franceză a stat ”la cutie” mai bine de două decenii după ce și-a terminat mandatul de parlamentar și departe de fotbal mai bine de 28 de ani. Pentru că în toate aceste domenii făcuse ce avusese de făcut și spusese ce avusese de spus.
În fotbal lăsase în Bănie o echipă cu jucători de națională, îi desăvârșise drumul lui Gică Craioveanu spre Primera Division, aprinsese fitilul carierei explozive a lui Luțu, îl șlefuise pe Gabi Popescu. Știuse că are nevoie alături de marii fotbaliști. Cămătaru președinte, Pițurcă și Cârțu antrenori, iar când n-au mai fost aceștia, a apelat la imensa experiență a lui Emeric Ienei.
În afara fotbalului, dincolo de mandatul de parlamentar, clădise cel mai puternic ziar regional din România, Gazeta de Sud. Plecase de foarte jos și avea de câștigat lupta cu Cuvântul Libertății, care se trăgea din fostul ”organ” predecembrist al Partidului Comunist, beneficia de semnături ilustre și avea o puternică rețea de difuzare, prin care distribuia zilnic spre 50.000 de exemplare. În scurt timp Gazeta de Sud a câștigat lupta cu aportul unor jurnaliști tineri, apăruți după Revoluție, care făceau ca aproape jumătate din ziar să fie sport, mai ales fotbal, plus o mare parte importantă de mică și de mare publicitate. Ziarele se cărau noaptea cu mașinile sau cu trenurile, iar dimineața ajungeau în cele mai îndepărtate colțuri ale Olteniei. Aici s-a făcut diferența. ”Cuvântul” rămăsese ziar județean, ”Gazeta” se adresa oltenilor din toate cele cinci județe, pe vremea aceea spre patru milioane de oameni.
Într-un demers jurnalistic îndrăzneț, dar în cele din urmă reușit, colegii Cristi Stăncescu și Lucian Mitu l-au îmboldit la confesiune zilele trecute pe Eugen Arnăutu, scoțându-l după multă vreme din carapacea izolării. La vârsta părului alb (73 de ani, ceea ce înseamnă că pe vremea aceea avea cam 45, adică era un om încă tânăr), fostul profesor s-a închipuit pe piedestalul catedrei de pe vremuri și a explicat totul cu o limpezime impecabilă, de parcă s-ar fi adresat unor elevi care de regulă pricep mai greu.
Așadar, s-a făcut privatizarea în 1994, cu totul, cu siglă, cu palmares, cu active, cu pasive. Instituția de învățământ a venit cu toate acestea, iar finanțatorii, George Constantin Păunescu și Eugen Arnăutu, au venit cu banii. După ce au plecat dumnealor (1997) au roit în jurul echipei mai mulți oameni de afaceri, iar continuarea a fost pe drumul George Ilinca – Gigi Nețoiu – Dinel Staicu – Adrian Mititelu.Ce nu e clar? Ce s-a întâmplat în 2013 în birourile Primăriei din Craiova e cu totul și cu totul altceva. Cine contestă, are o corijență de la domnul profesor Arnăutu!
