Sponsor oficial al
Atunci când liberalii și socialiștii nu erau uniți în spirala iubirii politice, un urmaș al lui Brătianu a trecut în tabăra apostolilor lui Iliescu cu mare scandal la Craiova. Dan Diaconu a plecat din PNL și a rezistat atacurilor furibunde ale liberalilor conduși atunci de actualul suveranist Marian Vasile care-l doreau dat afară din consiliul local.
Până la urmă, Diaconu a rezistat eroic, iar cazul său a arătat și altor liberali dornici de convertire socialistă că Manda sau Olguța sunt oameni care își țin cuvântul atunci când „cumpără” traseiști. Așa se face că Diaconu a ajuns prefect de Dolj.
După ce a făcut afaceri cu tipărituri, Diaconu a ajuns să reprezinte în teritoriu Guvernul României. Inginerul mecanic a ocupat funcția care în vremuri imemoriale oferea posibilitatea demiterii oricărui șef de filială locală a instituțiilor din București.
A trecut vremea retrocedărilor în care prefecții împărțeau averile și creau milionari din semnătura pixului mânuit cu stângăcie. S-a dus perioada în care șeful Secției locale a SRI tremura atunci când era sunat de prefectul atotputernic.
Cu toate acestea, pentru prefecții din prezent mai sunt firimituri mici care pot să le potolească foame și să-i facă să simtă cât de puternici erau urmașii lor. Unele firimituri nu sunt chiar atât de mici. Am urmărit cu surprindere cum Diaconu a descoperit, ascunse într-un sertar, peste 50 de hectare de teren numai bun de retrocedat.
Singura problemă a pământului rămas neatins de febra retrocedărilor era că un funcționar neatent îl categorisise ca pădure. Uimitor cum Prefectul, în calitatea sa de Președinte al comisiei care împarte terenuri a decis că pădurea nu este pădure. La finalul anului trecut, Dan Diaconu după un schimb lung de adrese cu Romsilva a stabilit că 50 de hectare de pădure au numai câțiva arbuști care nu ar trebui să fie luați în considerare.
Atât de importantă era constatarea, încât la finele anului trecut, Diaconu a semnat o hotărâre de 31 de pagini care a fost înregistrată la Prefectură chiar pe 1 Decembrie între două depuneri de coroane și două melodii intonate de fanfara militară.
Aștept cu deosebit interes să văd cine încasează potul cel mare, probabil ultimul teren important care poate fi retrocedat după legile care au permis unor hoți să fure pentru a doua oară terenul „chiaburilor”.
