Sponsor oficial al
Primul risc a fost acela de a plăti pentru el a în urmă cu doi ani vreo 250 de mii de euro către Pescara, de care aparținea.
Cum să dai banii aceștia pe un tânăr deșirat și slăbănog, de fel din Republica Moldova, care juca (atunci când juca) în al treilea eșalon al Italiei, acolo unde activa în acel moment echipa ”Delfinilor” de la Adriatica?
Uite că s-au plătit acea sumă, considerată de toată lumea riscantă, ar Mititelu și-a mai pus o ștampilă pe certificatul pe care scria deja, în ochii multora, că aruncă banii și că nu se price la fotbal. Un sfert de million de euro pe ”Păsărilă” ăsta?! Ce nevoie avea de el, când atacant central era Chițu, în acel moment golgeterul campionatului? Și unde o să joace? În față mai erau Bahassa, Sidibe, în spatele lor era Bauza, apăruse și Jibril...
Acum, după fix doi ani, suma de vânzare la Dinamo Kiev a fost de aproximativ zece ori mai mare decât suma ”de achiziție”.
Primul risc, acela de a fi luat în bășcălie pentru fizicul său prelung, amintind de Peter Crouch, a fost depășit rapid. Blănuță a dat 8 goluri pentru FCU în sezonul retrogradării, fiind poate cel mai puțin vinovat din lot pentru acel deznodământ.
La ”U” Cluj, pe parcursul împrumutului de un sezon, a marcat de 12 ori, deși Sabău îl băga doar pentru că era ”Under”. Însă cifra sa de sub Feleac a contribuit la rotunjirea acestei sume de transfer. Care iată că e mai mare chiar și decât a lui Mitriță, vândut la chinezi pe fix 2 milioane.
Sigur că mutarea la Kiev s-a materializat greu, iar lumea spune că marți seara, dincolo de miezul nopții, silueta longilină a lui Blănuță, cu telefonul la ureche, patrula pe Unirii, de sus în jos și de jos în sus. A fost un întreg efort pentru ca actele să se definitiveze până la 00:59 ora României (23:59 ora sediului UEFA din Elveția). Mutarea ar fi fost posibilă și după această oră, doar că în acel caz Kievul nu l-ar fi putut folosi în Conference League, ci doar în competiția internă. Și cu siguranță că el era dorit acolo mai ales pentru meciuri precum cele cu Fiorentina și Crystal Palace, nu neapărat pentru campionatul ucrainean.
Shakeseare-ian privind problema, ”totul e bine când se termină cu bine”. În urma plimbării de pe Unirii Blănuță a înțeles că trebuie să meargă la Kiev, pentru că e vorba de un club nu mare, ci imens. Două trofee de Cupa Cupelor, Supecupa Europei, semifinală de Champions League, trei baloane de Aur în vitrine (Blohin, Beanov, Șevcenko, chit că ultimul l-a cucerit din tricoul Milanului) conturează un palmares și o firmă la care te duci și pe jos, și gratis.
Nu e cazul, leafa sa va fi bună, mai primește și o primă de instalare cam cât plata pentru vreo patru luni, iar toate acestea probabil că au reușit să-i scoată din cap orizoturile rusești neclare, nebuloase, spre care nu demult părea tentat să se îndrepte. Sigur că Dinamo Kiev încă nu dispută meciurile internaționale în propria țară, ci în Polonia, dar fotbalul rusesc nu le dispute niciunde și probabil că nici nu le va disputa prea curând.
Pentru club, afacerea parafată în ultimul minut al celui de-al doisprezecelea ceas, este, de asemenra, bună. Nu rezolvă toate problemele, dar e o gură de oxigen, binevenită într-un moment în care respirația normală începuse să fie destul de problematică. Însă această sumă de zece ori mai mare decât cea investită vine pentru că la un moment dat cineva și-a asumat s-o plătească pe cea de zece ori mai mică!
Să fie într-un ceas bun! Blănuță să joace bine acolo (mai e vorba și de o ”coadă” de 20%), iar Craiova să înceapă să se ridice. Întâi sub denumirea de FCU, apoi, în curând, sub adevăratul său nume de botez!
