Sponsor oficial al
Scandalul dintre PSD și PNL, această eternă ciorovăială afișată zilnic în fața publicului, nu este decât un spectacol regizat. Decoruri sclipitoare pentru o scenă putredă.
De ce? Din două motive simple și devastatoare, care, odată înțelese, pulverizează orice iluzie:
1. Liderii nu sunt lideri.
Cei care defilează la televizor cu titluri de președinți, premieri, miniștri nu sunt altceva decât executanți docili. Nu decid, nu gândesc, nu proiectează viitor. Ei doar „execută în tocmai și la timp" ordinele unui sistem nevăzut, al unui mecanism de putere care i-a transformat în marionete. Când ridică tonul unii împotriva altora, o fac doar la semnal. Când mimează ruptura, o fac doar pentru a hrăni un electorat obosit cu iluzia alegerii.
2. Sunt complici în același jaf.
PSD și PNL sunt două fețe ale aceleiași monede. S-au succedat la guvernare, s-au înjurat, s-au aliat, iar rezultatul a fost mereu același: România împinsă spre faliment. Toate deciziile care au ruinat economia, care au împovărat populația, care au golit viitorul copiilor – poartă semnăturile lor comune. Scandalul lor e un circ menit să ascundă complicitatea. Se bat pe scenă, dar în culise împart prada.
Și atunci, revelația e clară: nu există niciun conflict real între PSD și PNL. Există doar un parteneriat în minciună și dezastru. Tot ceea ce vedem este un decor de carton, ridicat pentru a masca prăbușirea reală din spatele cortinei.
Echitatea, cheia ignorată
Într-un program complex, coerent, cu adevărat orientat spre salvarea României, disponibilizările ar putea fi utile. Nu pentru a salva bugete pe termen scurt, ci pentru a restabili echitatea fără de care nicio societate nu poate funcționa sănătos.
O societate în care povara sacrificiului e distribuită uniform, în care fiecare știe că regulile sunt aceleași pentru toți, generează stabilitate, încredere și cooperare. Cercetările lui Robert J. Shiller (Nobel, 2013) și ale lui Joseph Stiglitz (Nobel, 2001) confirmă că fără echitate, încrederea socială se prăbușește și economia intră în colaps chiar dacă cifrele pe hârtie arată temporar bine.
Dar atunci când „restructurările" devin singura măsură de redresare economică, ele sunt inutile, chiar toxice. În zadar reduci personalul dacă economia este în metastază. În zadar concediezi funcționari dacă industria moare, dacă investițiile dispar și dacă statul însuși alimentează evaziunea.
O astfel de abordare produce haos: falimente în lanț, creșterea evaziunii fiscale, șomaj masiv și pierderea oricărui orizont de dezvoltare.
E ca și cum ai avea o brutărie nerentabilă și, în loc să investești în calitate, distribuție sau materie primă, concediezi pe rând brutarii. Sigur, pe termen scurt scazi costurile, dar într-o zi vei ajunge să nu mai ai cine să coacă pâinea. Și atunci ce-ai salvat? Nimic.
Disponibilizarea, de una singură, este o mască de austeritate. O măsură care dă impresia de reformă, dar care, fără o strategie economică reală, rămâne nulă.
Marea înșelătorie
De fapt, adevărata dramă nu este scandalul lor, ci faptul că românii încă privesc acest spectacol ca și cum ar fi autentic. Adevărata Apocalipsă politică nu e zgomotul din Parlament, ci liniștea complice dintre două partide care au transformat guvernarea într-un jaf coordonat.
Și până când oamenii nu vor rupe cortina, până când nu vor refuza să mai creadă în decorurile putrede, butaforia va continua. PSD și PNL vor mima dușmănia la televizor, iar în realitate vor rămâne uniți prin același păcat: distrugerea unei țări pentru a-și salva propriul sistem.
