Sponsor oficial al
Există întâlniri care nu se uită, pentru că ele nu țin doar de biografie, ci de o formă tainică a recunoștinței. Îi sunt profund recunoscător lui Emil Boroghină pentru generozitatea și emoția cu care a dat glas poeziei mele la lansarea volumului Cartea zilelor care n-au fost. În rostirea sa, versul capătă o altă respirație, o gravitate luminoasă care îl ridică din pagină și îl așază, sper, în inimile celor care ascultă. A făcut un efort imens pentru a participa la eveniment din cauza unor probleme care-i afectează sănătatea, fapt care m-a impresionat mai mult decât o pot exprima în cuvinte.
Emil Boroghină este, pentru mine și pentru mulți alții, un model uman rar: perseverență, discreție, altruism și o exemplară capacitate de a construi instituții durabile. Managementul său la Teatrul Național din Craiova a rămas o referință, iar Festivalul Internațional Shakespeare, pe care l-a fondat, este o operă de destin. Numele său va rămâne legat, pentru mult timp de acum înainte, de această mare realizare care va continua să lumineze generații de iubitori ai teatrului, din România și din lume.
Îmi amintesc cu emoție prima ediție a Festivalului Shakespeare de la Craiova, când aveam privilegiul de a fi, cu modestie, „asistentul” lui Patrel Berceanu. Atunci l-am cunoscut pe Emil Boroghină și atunci am înțeles, pentru prima dată, ce înseamnă rigoarea, viziunea și dăruirea totală pentru un ideal cultural. De-a lungul anilor, am avut bucuria de a fi spectatorul unor recitaluri poetice inegalabile, susținute de el pe scene din România și de pe mai multe continente. Este, fără îndoială, unul dintre cei mai mari recitatori de poezie pe care i-am ascultat vreodată.
Privesc cu speranță către proiectul său, Teatrul de Poezie Poesis, care merită să capete consistență printr-o necesară instituționalizare. Un astfel de demers ar putea contribui decisiv la revitalizarea poeziei românești, mai ales dacă va antrena Uniunea Scriitorilor din România și va deveni un pol activ de spectacole, atât în țară, cât și în afara ei. Poezia are nevoie de voce, de scenă și de întâlnire directă cu publicul, iar Emil Boroghină este, poate, cel mai potrivit să-i ofere această șansă.
Semnele de prietenie pe care le-am primit de la domnia sa sunt, pentru mine, un dar prețios. Le așez cu modestie în galeria sufletească a prieteniilor care dau sens drumului meu și care îmi amintesc, mereu, că adevărata valoare se însoțește, firesc, cu noblețea.
