Sponsor oficial al
Când Ionuț Radu a ieșit de pe teren pe brațele staff-ului medical al Celtei Vigo, cu toții ne-am gândit la Ștefan Târnovanu. Dar cum să-l chemi pe acesta, că n-a jucat un meci de peste două luni?
La FCSB Târnovanu nu pupă vreun minut de la sfârșitul lui ianuarie pentru că patronul a decis că vrea să aibă toți titularii din câmp ”seniori”, iar ”underul” să fie omul din poartă. A intrat Matei Popa, a făcut-o destul de bine, însă de-atunci minutele lui Stoian sau Toma în roș-albastru s-au împuținat până aproape de dispariție.
Ca să respecte regula (se poate spune și ca s-o fenteze), campioana ultimelor două ediții a sacrificat un portar matur, cu experiență europeană, cu adversari ca Lyon, Manchester United, PAOK, Basel, Fenerbahce și cine o mai fi fost. Târnovanu a trecut pe tușă, a luat în primire sacul cu mingi (sarcină care la toate echipele îi revine rezervei de portar) și s-a complăcut în a ”rugini” pe bancă.
Lucescu a avut dreptate să nu-l convoace pe Târnovanu, care n-are meciuri. Nu selecționerul trebuie acuzat, ci contextul în care a ajuns portarul FCSB-ului să nu mai joace. Adică regula U21. Ei trebuie să-i mulțumim pentru că joi la Istanbul ne vom putea baza, la nivel de portari, pe trei debutanți absoluți. Dintre care unul, Căbuz, a gafat dramatic în ultima etapă, iar celălalt, Laurențiu Popescu, știind că are niște zile libere, se plimba cu nevasta prin fața Domului din Milano.
Prezentată de regimul dictatorial de la Casa Fotbalului ca marea sa cucerire inovativă, regula U21 a probat vreme de un deceniu, de când ne tot enervează, nu doar că e inutilă cu desăvârșire, ci și că uneori, cum se întâmplă în cazul de față, se pune ca un par între bețele căruței fotbalului nostru, împiedicând-o să înainteze și silind-o să meargă îndărăt.
Ca și cum n-ar fi suficientă dovada cu Târnovanu, iată și alt argument: din lotul convocat de Mircea Lucescu pentru acest baraj crucial al fotbalului nostru, doar patru fotbaliști au sub 25 de ani: Drăgușin, Coubiș, Kevin Ciubotariu și Baiaram. Restul de 21 de jucători sunt mai vârstnici, ba chiar mult mai vârstnici, ducându-se spre 33-34 de ani. Dacă nu s-ar fi accidentat Chipciu, l-am fi avut și pe el, la aproape 37!
Prilej pentru aplaudacii regimului dictatorial de a pica pe gânduri înainte de a se apuca iarăși de aplaudat. Dar oare aplaudacii mai gândesc? Nu, doar aplaudă!
