Sponsor oficial al
Dacă ne lamentăm că la golul turcilor ba a greșit Rațiu, ba a greșit Man, dacă ne văităm că la Istanbul n-am prea avut mingea, dacă ne plângem că Lucescu are optzeci de ani, înseamnă că ne împotmolim în detalii. Aceste detalii sunt doar copacii din cauza cărora noi nu vedem pădurea putredă a fotbalului românesc!
Pădurea e putredă demult, a și ars o parte din ea! Administrația Burleanu e de fapt un regim totalitar, cu un dictator pe care aplaudacii îl aleg mereu, mulțumiți că ei personal, membrii mai mult sau mai puțin afiliați, o duc bine la modul personal.
Iar șeful Federației, abil, viclean, în ultima vreme și tot mai plin de el, își calculează temeinic pașii. De aproape doi ani încoace se ascunde la umbra personalității lui Mircea Lucescu, profită de buna intenție a selecționerului. Unde mai găsești o personalitate de asemenea dimensiuni care să accepte să preia echipa națională numai pe criteriul ”că are o datorie față de fotbalul românesc”?!
Dar Burleanu și clica sa au vreo datorie? Alta decât a ridica diurne consistente, de a nenoroci fotbalul cu absurda regulă U21, care a stricat și puținul pe care-l aveam la nivel juvenil? În spatele eșecului vizibil și megamediatizat cu Turcia se află înfrângerea de alaltăieri, de la U 19, 0-2 acasă cu Kazahstanul. Se află naționala U15, zdrobită recent de Germania, care ne-a dat 15 goluri în două meciuri. Aceste rezultate nu sunt tot ale administrației federale?
La nivel juvenil fotbalul nostru nu produce nimic, sau aproape nimic. Puținii jucători de perspectivă fie vin de la Academia Hagi, fie sunt băieți care fie s-au născut în străinătate sau au plecat acolo de mici, șlefuindu-se într-o cu totul altă mentalitate. Coubiș, Biliboc, Duțu, ba chiar și Rațiu, care e din altă generație.
Toate aceste lucruri se știau, iar cei de la FRF au dat dovadă de șiretenie atunci când au pus alegerile pe 18 martie, cu opt zile înaintea meciului de la Istanbul. Ticluita chiverniseală de la Casa Fotbalului a urmărit ca întâi să re realeagă realesul și abia apoi să dăm piept cu turcii. Nu că Burleanu n-ar fi ieșit președinte și după ratarea Mondialului, dar poate că rușinea, sentiment pur omenesc, ar mai fi rașchetat puțin din omagiile de săptămâna trecută. Sau poate nu, fiindcă rușinea înseamnă să ai totuși o brumă de calitate umană!
