Sponsor oficial al
În această zi în care celebrăm Ziua Mondială a Teatrului, simt nevoia să dau contur recunoștinței mele nu doar prin cuvinte, ci prin gesturi care spun limpede cât de mult înseamnă oamenii de teatru pentru mine. Acest text este unul dintre ele și îi este dedicat unui actor pe care l-am văzut de-a lungul anilor în zeci de spectacole: Angel Rababoc. Numele său poartă în sine ceva din consistența unei vocații împlinite. Angel Rababoc înseamnă intensitate, adevăr și o prezență scenică pe care nu o poți ignora. Publicul a vibrat de fiecare dată la interpretările sale. Există în jocul lui o tensiune autentică, o ardere interioară care nu se învață, ci se trăiește. Nu întâmplător, regizori importanți – între care și Silviu Purcărete – au construit roluri în jurul personalității sale, înțelegând că forța unui actor vine din acea substanță umană care umple scena fără ostentație.
Activitatea mea de scriitor m-a adus, de-a lungul timpului, în numeroase evenimente alături de Angel Rababoc, iar prietenia noastră s-a construit firesc, pe această punte culturală. Întâlnirile nu au fost niciodată întâmplătoare: ele au avut întotdeauna un miez artistic, fie că a fost vorba despre recitaluri, lansări de carte sau dialoguri în care teatrul și poezia s-au întâlnit într-un mod profund și sincer. Pentru mine, Angel Rababoc nu este doar actorul pe care l-am admirat din sală. Îi sunt profund recunoscător pentru felul în care a știut să transforme această prietenie în gest artistic. La lansările mele de carte, recitalurile sale au fost mai mult decât simple lecturi, au fost momente de emoție autentică. Așa s-a întâmplat și la Gaudeamus Craiova, când a dat glas, cu o sensibilitate aparte, celor două poeme din volumul „Cartea zilelor care n-au fost”. În acele clipe, cuvintele mele au devenit, prin vocea lui, mai puternice decât le-aș fi putut imagina.
Angel Rababoc este, fără îndoială, legat de cele mai frumoase realizări ale Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. De-a lungul timpului, a construit roluri memorabile în spectacole de referință, traversând registre diferite cu o naturalețe impresionantă și colaborând cu regizori de prim rang. Activitatea sa a fost recunoscută prin premii și aprecieri constante, dar, poate mai important decât orice distincție, și-a câștigat respectul criticii și al colegilor. În același timp, Angel Rababoc este unul dintre cei mai buni recitatori de versuri, alături de Emil Boroghină. Într-o epocă în care poezia are nevoie de voci care să o aducă aproape de oameni, astfel de artiști devin esențiali.
Îmi doresc ca un actor de o asemenea forță să nu fie ignorat de regizori și de managerii de teatru. Parcursul său artistic este amplu și departe de a se fi încheiat. Mai sunt multe roluri care îl așteaptă și multe întâlniri cu publicul care pot deveni memorabile. Astăzi, mai mult ca oricând, cred că recunoștința pentru cei care slujesc teatrul trebuie exprimată prin fapte. Prin prezență, prin susținere, prin cuvinte care nu sunt formale, ci vii. Angel Rababoc este unul dintre acei oameni pentru care teatrul nu este doar profesie, ci destin. Iar pentru asta, îi datorez nu doar admirație, ci și prietenie.
