Sponsor oficial al
Bătând câmpii cu voioșie despre guvernanță, încercând să pară marcați de defibrilatorul cardiac al lui Mircea Lucescu, hlizindu-se prin tribune la antrenamentul oficial de la Bratislava de parcă ar fi cucerit titlul mondial, federalii fotbalului nostru, în frunte cu întâistătătorul lor, preafericitul și fals-zâmbitorul Burleanu, lasă de înțeles că doar echipa națională a ratat calificarea la Mondialul din vară. Nu și dumnealor, care, nu-i așa, au asigurat toate condițiile.
N-au asigurat nimic, absolut nimic! A asigura condiții nu înseamnă doar chartere, hoteluri, echipament (de la o firmă de mâna a patra), înseamnă a asigura și schimbul de mâine al fotbalului. Măcar pe cel de mâine, dacă pe cel de astăzi l-au ratat cu seninătate. Dumnealor nu asigură nimic, ba chiar pun bețe în roate, prin aberații precum regula U21, dar și prin altele.
Cum ar fi nenumăratele cluburi private de juniori. Dintre ele, unele se afiliază la FRF, transformându-se din potențiali făuritori de talente, în votanți entuziaști ai sistemului. Aceste sute de școli de fotbal, de cluburi și clubulețe par să fie păcăleala maximă a fotbalului nostru. Ele funcționează pe bază de cotizații ale părinților, nu de talent al copiilor. Dacă tăticul plătește, atunci odrasla rămâne în club. În detrimentul altui tânăr ai căror părinți sunt mai strâmtorați financiar și nu-și permit să plătească.
Dacă aceste ”cercuri pionierești”, cum erau pe vremea noastră, a celor mai în vârstă, cele de karturi, aeromodele și ce activități se mai desfășurau pe la Casele Pionierului, unde tu, elev, te înscriai la cutare cerc educativ, pe care-l frecventai în timpul liber, extrașcolar, dacă aceste forme de organizare sportivă, unele numite pompos ”academii” sunt laboratoarele fotbalului românesc, atunci e deopotrivă și grav, și trist!
Copilași dolofani aduși de tăticul plătitor cu limuzina la antrenamente. Cum să scoți fotbaliști din ei? Cei buni se duc la cluburile de performanță, unde nu plătesc taxă lunară. Dar se duc într-adevăr cei mai buni, sau doar cei ai căror părinți nu-și pot permite să plătească ”la privat”?
De ani și ani încoace fotbalul nostru are două principale surse de subzistență la nivel juvenil. Prima e Academia Hagi, care nu produce jucători de top 5 campionate, dar ajunge să-i șlefuiască până la un nivel decent.
Urmează diaspora, adică acei copii care fie s-au născut peste hotare, fie au plecat de foarte mici într-acolo, alături de niște părinți care căutau o viață mai bună, nu neapărat să-și vadă copiii fotbaliști. Rațiu, Coubiș, Duțu, Biliboc, mai sunt și multe alte exemple.
Din aceste două eșantioane se fac preponderent selecțiile. Niciunul dintre eșantioane nu beneficiază de ideile ”guvernanței” federale.
Urmează apoi academiile cluburilor cu secții de performanță, adică având echipe de seniori la nivel profesionist, dar aportul acestora e inconsistent. Și în coada listei, ”Casa Pionierului” de unde se vrea recrutarea marilor fotbaliști din rândul unor copii care merg la fotbal mai ales în scop recreativ. E foarte greu să iasă de acolo ceva, dar multe astfel de ”Case ale Pionierilor” se regăsesc în Adunarea Generală a FRF, votează, și-atunci ne facem că totul e în regulă.
