Fane, olteanul din Moldova

De Sfântul Stefan e ziua a mii de români care poartă aceste prenume, prin urmare e și ziua lui Fane Stoica. Probabil c-o va sărbători cu un pahar de vin moldovenesc, la noua lui casă de peste Prut, sau poate la Negoieștiul natal, alături de mama octogenară pe care o divinizează și o vizitează de câteva ori are timp.

Povești în noapte

Din când în când, nopțile, mai depănăm amintiri. Stăm la un pahar online, pe whatsapp, cu camerele video pornite, vedem că ambilor ne-a albit barba, povestim, firește că despre fotbal, despre Știința, despre ce-a fost, despre ce este și despre ce ne-am dori noi să fie. Vorbim și despre treburile lui, de antrenor al reprezentativei U21 a Republicii Moldova, dar după câteva fraze, vorbele lui Fane se întorc către locurile de baștină ale sufletului lui, către alb-albastru, către amintiri...

Ghencea, 1989...

Povestește frumos Fane. Cum a dat el golul victoriei cu... Victoria, 1-0, atunci când arbitrul Rotărescu, intrat în legendă prin acel meci, a făcut tot ce se putea ca să împiedice succesul oltenesc în fața echipei milițienilor. Sau despre cum i-a dat el cap în cap pe Ghencea, la 29 noiembrie 1989, pe Iovan (alt Fane oltean, la mulți ani și lui!) și pe Bumbescu și a marcat primul gol al acelei victorii cu 2-1, un succes legendar, parafat de golul lui Dănuț Bica, de la vreo 30 de metri, meci în care alt sărbătorit al zilei, Fane Crișan, cumnatul lui Stoica, a apărat un penalty...

Învingătorul lui Dan Petrescu

Sunt frumoase poveștile lui Fane, ajungem și la singurul său mandat la Știința, 2006 spre 2007, când a luat echipa afundată rău de tot în găleată, a început cu un succes la Urziceni (acolo, în același meci debuta pe bancă Dan Petrescu, așadar marele ”Bursuc” și-a început aventura ialomițeană cu un eșec în fața olteanului Fane Stoica), a făcut lucruri bune, la un moment dat cocheta cu locurile europene, iar lumea nu-l mai percepea doar ca pe secundul și translatorul lui Protasov.

Culoarea sufletului nu se schimbă

Poate că într-o zi, cine știe când, aceste lucruri nu pot fi anticipate, Fane va reveni acolo unde-și dorește din tot sufletul, pe banca Științei. La 56 de ani nu e absolut deloc devreme, dar nici târziu. Până atunci vom mai vorbi online în câte o noapte, îi voi asculta graiul ușor moldvenizat și-i voi găsi mereu în același loc sufletul, care nu se schimbă niciodată, rămâne mereu alb-albastru. Să trăiești cu numele, Fane!