Doar demisia lui Gino? Nu și a lui Burleanu?

Pe cât de impetuoși se dovediseră Dan Șucu și Mihai Rotaru luni, pe atât ”s-au răcit” până marți. Tentativa de puci la LPF a pierit înainte să înceapă, înainte ca lumea să-și dea seama cine ar fi vrut demisia lui Gino Iorgulescu și cine nu. Adunarea Generală de la LPF n-a înregistrat acute, revoluționarii s-au așezat liniștiți la locurile lor, ca să parafrazăm o altă Adunare, mult mai amplă, din decembrie 1989.

Dan Șucu și Mihai Rotaru (dar mai ales domnul Șucu) au luat foc, se știe, pentru că a fost modificat (în sensul logicii și al împiedicării unor posibile ulterioare ”șmecherii”, dar asta e altă discuție, pentru că de modificat s-a modificat) un paragraf de regulament care i-a permis FCSB-ului să-l treacă pe Edjouma pe lista pentru competiția internă, de unde acesta fusese radiat. Patronul Rapidului s-a scandalizat și a considerat că e vorba de un abuz, de o dedicație avându-l drept destinatar pe Gigi Becali, și a cerut imediat, pe un ton categoric, demisia președintelui LPF.

Dar de ce doar demisia lui Gino Iorgulescu? Decizia din 8 august a fost luată în Comitetul de Urgență al FRF, compus din Răzvan Burleanu, Octavian Goga (altul decât marele poet al ”pătimirii noastre”) și Gino Iorgulescu. Așadar, președintele LPF nu era decât o felie a acestui triumvirat. A doua ca mărime, cea mai groasă fiind reprezentată de Burleanu. Până la urmă, e vorba de Comitetul de Urgență al LPF, nu al FRF!!!

Însă e mai ușor să te zburlești la Gino și n-are niciun sens să te pui rău cu Federația. Poți avea de suferit. Comisii, decizii, selecționarea jucătorilor tăi pe la diverse loturi naționale. Ba chiar și arbitraje. N-ați văzut că în puținele ore de revoltă ale lui Dan Șucu Rapidul a fost văduvit la Galați de un penalty cât se poate de clar?!

Cert este că instituțiile care conduc fotbalul stau (sau au impresia că stau) foarte comid în jilțurile lor. Orice tentativă de revoltă se termină într-o rozalie concordie, obida contestatarilor durează cam cât viața unei libelule, adică o zi, cel mult! Rebelii se cumințesc la fel de brusc cum s-au aprins și își antrenează mușchii pentru viitorul vot. E un sistem etanș, ale cărui rare și minuscule fisuri sunt astupate cât se poate de repede și de eficient.

Că etanșeitatea s-ar putea să aibă de suferit în viitor din pricini oltenești, e o altă discuție. ”Aleșii” au impresia că până atunci mai e mult. Dar nu mai e mult!