Sponsor oficial al
Odată cu intrarea în NATO, România pro-europeană a trebuit să profesionalizeze structurile de forță. Una dintre cele mai vizibile măsuri a fost la poliție. Tablagii fără diplomă de BAC nu-și mai găseau locul în structura de ordine publică a unei țări dezvoltate. Mii de polițiști fără studii au fost compensați cu multe salarii și trimiși acasă. Pentru a nu apărea o problemă socială, mințile luminate ale momentului au decis să facă o structură absolut inutilă în care să înglobeze repetenții din fosta miliție comunistă metamorfozată frumos în poliție profesionistă de stat dezvoltat.
Așa au apărut polițiștii comunitari cu băștile trase spre ceafă și priviri slab alfabetizate forțat. Cu salarii în funcție de oraș, oamenii fără diplomă de bac împreună cu alți polițiști scoși din sistem pentru probleme și devianțe comportamentale au început să-și facă simțită prezența pe străzile României.
Toată lumea era conștientă de inutilitate. Parcurile aveau niște bodyguarzi excentrici, ușor supra ponderali. Prezența pitorească a indivizilor ieșiți din sistem pe motiv de studii a început să deranjeze în contextul în care grozăviile „comunitarilor” erau prezente aproape zilnic la știrile de la ora 5.
Treptat, primarii au sesizat oportunitatea, iar Poliția Comunitară a devenit Poliția Locală, un instrument eficace în mâna administrației locale. Nu au mari drepturi, pregătirea este nestandardizată și un singur lucru îi unește pe toți urmașii comunitarilor: obediența față de primar, indiferent de culoarea sa.
Cumva, poliția locală nu prinde hoți decât dacă aceștia se predau. Oamenii în uniformă ai primăriilor păzesc parcuri, încurcă circulația și eventual dau câte o amendă pentru parcările ilegale. Din când în când, comunitarii de tip nou stârnesc invidia vreunui ofițer criminalist care constată că repetenții din clasa lui păzesc băncile din parc pe un salariu mult mai mare decât al său. Un șef de la „comunitară” are 15.000 de lei lunar sumă ajustată cu sporuri pentru pericolele uriașe care-l pândesc după toate băncile din parcuri.
Asta nu este tot. Pentru simplu motiv că acești purtători de uniformă provin din poliția „originală” administrațiile locale le oferă drepturi ca și când ar lupta zi de zi cu bandele de traficanți de stupefiante sau cu grupările criminale organizate care acaparează România.
La ultima ședință, consilierii locali din Craiova au adoptat normele de hrană pentru polițiștii locali. Șefii primesc 48 de lei în fiecare zi pentru mâncare, iar pălmașii au asigurat de la Primărie o normă de 36 de lei în fiecare zi pentru hrană.
Mai plastic spus, fiecare polițist local cu o funcție de conducere poate să înceapă dimineața în slujba cetățenilor cu o porție de Camembert cu tartar de pere și trufe la Milano C-House sau, dacă mai pun un leu, să se răsfețe cu un Tomahauk Black Angus la Epoca.
Nici pentru milițienii locali care nu au funcții de conducere nu stau lucrurile foarte rău. În Craiova, ei trebuie să mai pună 6 lei pe zi pentru a începe ziua cu un mic dejun Croque Madame la Big Ben sau să nu mai adauge nimic la banii primăriei și să mănânce o omletă cu pancetta și rucola la Craft.
Am enumerat mai multe restaurante de lux pentru a avea o dimensiune a banilor pe care, în fiecare zi, Craiova urmează să-i plătească unor angajați pentru mâncare. Inepția acestui act este uriașă, dar se perpetuează în fiecare oraș, de la an la an din cauza micimii aleșilor care fac un calcul electoral, iar mâna le tremură spasmodic atunci când văd că ar putea să piardă niște voturi.
Nedreptatea este uriașă atunci când vedem că alocația zilnică a unui copil este de 10 lei, aproape de cinci ori mai mică decât norma zilnică de hrană a unui polițist local. Nimeni nu poate să explice de ce sclavii primarilor au dreptul la hrană, iar profesorii nici nu pot să spere la un salariu decent.
