Sponsor oficial al
''Tunelurile de sub Zidul Berlinului'' este o carte foarte bine documentată, scrisă de ziaristul american Greg Mitchell. Acesta susține că J.F. Kennedy ar fi spus, pe 14 august 1961, la o zi după ce începuse construcția Zidului, ''știu că Zidul nu e cea mai fericită soluție, dar un zid e preferabil unui război cu URSS''.
Stalin murise de opt ani, dar americanilor încă le era frică de stafia lui, chiar dacă Hrusciov anunțase o relaxare. Mă rog, ce înțeleg rușii prin relaxare. Mai departe tot din Mitchell. ''Mulți oficiali din RFG și SUA continuau să pretindă că ar fi împotriva Zidului, în timp ce, în privat, îl acceptau. Principala temere în Occident era că Armata Sovietică avea să invadeze Berlinul de Vest. Doar 6500 de soldați americani erau încartiruiți în orașul acela izolat, față de un sfert de milion de soldați americani, câți se aflau în toată Germania.''
6500 din 250.000? Adică nici 3%? Cum se cheamă chestia asta? La mișto, așa se cheamă. Mai elegant, la derută, dar tot la mișto e. Și era vorba despre Germania, despre Al Doilea Război Mondial, despre Hitler. La scara istoriei, războiul din Ucraina e pentru americani cam ca (adică mai mult sau mai puțin, în marja de eroare a sondajelor făcute de Dâncu sau Pieleanu) războiul din Afganistan sau din Iugoslavia.
Când aud că ''americanii ne-au vândut la Ialta'' mă umflă râsul. În februarie 1945 (brrrrr, fix 80 de ani de atunci!), SUA aveau un președinte grav bolnav. Roosevelt a și murit după două luni. Iar următorul președinte, Truman, l-a întrebat pe reprezentantul Legației noastre la Washington, Mihai Ralea, ''ce mai e pe la voi? Se mai bat dacii și romanii?'' Povestea n-am scornit-o eu. A scris-o Titus Popovici în cartea autobiografică ''Disciplina dezordinii''. Soarta României fusese decisă cu trei luni înainte de Ialta, la Moscova, când Churchill a stat câteva zile cu Stalin. Doar ei doi. Ialta a fost o demonstrație de forță a rușilor. Au dat prea puține spații de cazare americanilor, generalii stăteau câte trei în camere pline de gândaci (Stelian Tănase ''Zvonuri despre sfârșitul lumii, 1944-1953 '') și la coadă la toaletele de pe hol. Dar seara li se ofereau ''mese sardanapalice cu caviar, vânat, șampanie, vinuri rare.''
Ca să te vândă cineva trebuie întâi să valorezi ceva pentru el. Și la împărțirea din 1945, și la negocierile de pace din 2025, România n-a fost nici invitată, și nici măcar subiect de discuție. Noi suntem așa, la cum cade banul. Care ban? Prăpădita monedă Euro? Trump e un incult, dar un lucru îl știe perfect. Banul.
