România intră în război?

Chiar aici, în acest ziar, scriam în februarie că mă sperie consecințele războiului din Ucraina. Și dacă atunci, în comentarii, spuneați că exagerez, ce mai spuneți acum?

Situația de fapt: Trump a hotărât să împartă lumea în trei zone de influență: America, Rusia și China. Europa nu doar că nu se află la masa decidenților, dar nu este nici măcar în preajma zonei unde se împarte lumea. Ba mai mult, la München, vicepreședintele american Vance a spus că Europa, din cauza politicilor duse în ultimii ani, este nefrecventabilă.

Cu alte cuvinte, a venit la ea acasă și a supărat-o, spunând că este „curvă", cam nespălată, și prin urmare nu se pot apropia de ea. Acum, Europa nu există. S-a mers până acolo încât, deși se afla la el acasă, Vance a refuzat cererea cancelarului Germaniei, Scholz, de a se vedea.

Șchelalaitul unor europeni cum că ei ar fi dispuși să susțină în continuare Ucraina în războiul împotriva Rusiei demonstrează un infantilism... patologic.

Mă rog... aceste declarații nici măcar nu au fost luate în seamă. Și bine că nu le-au luat.

S-a mers până acolo încât Ucraina, aruncată în război, nici măcar nu a fost chemată la negocieri. Cei care au băgat-o în război, azi, când scriu aceste rânduri, discută fără prezența ei cum să-i împartă zestrea.

Sigur că este nedrept, că este imoral, însă AVEM O REALITATE pe care nu o putem schimba și atunci ori ne adaptăm ei, ori murim. Și apropo, trebuie să învățăm o dată pentru totdeauna că între state nu există prietenii, ci doar interese vremelnice.

În acest context, România a fost scoasă de pe orbită. Cei care au produs dezastrul nu au nici măcar reflexul șobolanilor. Căci, dacă l-ar fi avut, ar fi trebuit să fugă în primul rând pentru a se salva pe sine, dar mai ales pentru a da țării o șansă. În loc să facă asta, i-am văzut certându-l pe Trump sub umbrela argumentului că noi rămânem cu Europa. Dar repet întrebarea: care Europă?

Mai ales că în Germania și Franța vor câștiga suveraniștii. Ajunși la putere, vor spune că îi interesează țările lor și vor dezvolta relații individuale cu America. Iar România o să rămână la poarta unei Europe care... nu va mai exista în această formulă.

Acum se împarte din nou lumea. Viktor Orbán are relații speciale cu marile puteri: China, America și Rusia. Deci se poate. Noi, spre deosebire de el, nu mai avem legături cu niciuna dintre acestea. Dar mai mult decât atât, nenorociții care ne-au trădat și vândut au făcut să fim în relații de dușmănie cu superputerile.

Bine, dacă acum, când se împarte lumea, Ardealul revine Budapestei, noi ce vom face? NIMIC! Absolut nimic. Asta, dacă nu vrem să urmăm exemplul lui Zelensky.

Știu, toți spun că nu se poate. Dar de ce să nu se poată? Căci așa au spus și în '39. Cu o lună înainte de război, spuneau că Ucraina nu va fi atacată. Apoi, spuneau că Ucraina câștigă războiul, după care... vă amintiți, se pregătea contraofensiva prin care rușii vor fi împinși până în Crimeea. Tot ei ziceau că o pace în care Ucraina să piardă atâta teritoriu nu va fi posibilă.

Mai spuneau că Trump nu își permite să ignore Europa... și încă multe altele. Dar TOATE, ABSOLUT TOATE s-au putut.

Deci...? Noi rămânem încremeniți în proiectul lui: nu se poate

Ca dezastrul pentru România să fie complet, urmează să intrăm în război cu Rusia, preluând rolul Ucrainei.

Europa, plină de frustrări, vrea să conteze. Și prin actualii conducători sinucigași ai Franței și Angliei, discută acum să trimită în Ucraina o sută cincizeci de mii de soldați combatanți pentru a continua războiul cu Rusia. Vă imaginați că România se va opune? Că România nu va trimite trupe ?

Asta va însemna sfârșitul nostru. Noi, nu francezii, suntem aici vecini cu rușii.

Este suficient ca America să-și retragă scutul de la Deveselu și baza de la Kogălniceanu ca să devenim noul Donbas.

Deși târziu, foarte târziu, dacă șobolanii ar fugi, am mai avea o mică șansă, fie și teoretică. O relație de protectorat cu SUA. Căci, după cum am văzut cu toții la Trump, contează politica pe persoană fizică. Dacă îi place omul care conduce o țară, devine posibil să-i placă și țara respectivă.

Apoi, un aspect foarte important ar fi China. România a mai fost salvată de China în anul '90. Ar fi obligatoriu să se dea publicității documente secrete care confirmă acest fapt. Se hotărâse atunci ca Ardealul să treacă la unguri. Repet, se hotărâse, până la detalii. China (căreia nu i- am mulțumit nici pana azi) a mers foarte departe, bătând cu pumnul în masă, ceea ce nu părea caracteristic pentru politica ei. Într-un final, și destul de greu, s-a renunțat la acest proiect.

Ce a făcut România după? A întors spatele Chinei.