Andrei şi Cosmin, trei luni de la dispariţie

S-au împlinit ieri trei luni de când doi adolescenţi au fost ucişi în Craiova, într-unul dintre cele mai tragice accidente rutiere petrecute în ultimii ani. Andrei Dragomir şi Cosmin Băbălău au trecut în lumea celor drepţi zdrobiţi de un bolid condus nebuneşte de Florin Iulian Sicilitaru. Două destine frânte mult prea devreme. Părinţi nenorociţi pe viaţă. Obraji ai prietenilor pe care încă mai curg lacrimi. Pe 30 martie, în jurul orei 5, în Craiova s-a produs unul dintre cele mai cumplite accidente rutiere petrecute vreodată. Victimele, doi adolescenţi cu vârstele de 20 şi 21 de ani, Andrei Dragomir şi Cosmin Băbălău, au murit pe loc, după ce au fost loviţi de un bolid care gonea nebuneşte pe Calea Bucureşti. Şoferul a fugit de la locul accidentului, fiind reţinut la 24 de ore de la producerea nenorocirii. Ulterior s-a demonstrat că Siclitaru avea ce să ascundă: pe lângă faptul că gonea prin oraş cu 125 de kilometri la oră, şoferul consumase şi canabis.

Întreg oraşul i-a plâns pe cei doi adolescenţi. Râuri de lacrimi au curs la înmormântarea lui Andrei şi Cosmin. Andrei Dragomir era lider al trupei de dans Freaks din Craiova. De asemenea, cânta în trupa AcelaSHH. Era, cu siguranţă, o promisiune certă în lumea hip-hop-ului. Participase, alături de trupele din care făcea parte, la diferite concursuri naţionale, printre care şi cunoscutul show de televiziune “Românii au talent”. Şi Cosmin era împătimit al hip-hop-ului. Tânărul era aşteptat de tatăl său în Franţa, unde ar fi urmat să lucreze alături de acesta.

Şoferul ucigaş, Florin Iulian Siclitaru, a fost încarcerat la scurt timp după producerea tragediei. De după gratii, a primit o condamnare de şase luni, pentru vătămare corporală, într-o altercaţie pe care o comisese în oraş. A încercat până acum, de două ori, să ceară judecarea în libertate, însă instanţele i-au respins solicitările.

Pe ultimul drum, tinerii au fost conduşi de colegi de trupă, de sute de prieteni, pe ritmurile unei melodii interpretate de Andrei: «Adio!». De altfel, colegii de trupă au ţinut să scrie şi să filmeze un videoclip, «Acelaşi adio!», în amintirea celor doi dispăruţi.

Iar a mai căzut un frate, îi ducem mai departe munca,
Şi-o să tragem cât putem să-l uităm vreodată? Nunca,
Căci prin spirit de războinic, bit fin şi tobe grele,
Facem rap tehnic divin, să lovească până-n stele,
Amintirile ce-apasă, c-o clasă care te lasă
Să pară că nu-i plecat, Frk e tot în casă,
Ca să îţi bubuie boxa şi timpanu’ cu mesaje pline,
De versuri cu zâmbet ce-ţi dă starea lui de bine,
Zi-mi cine, să fie judecat că tu te-ai dus?
Prin rime, scrise exact de fapt de acolo sus,
Greu de spus, cine simte cât timp te afli în viaţă,
Spui Adio, capu’ sus şi te-ai îndreptat spre ceaţă,
Un artist este etern, nimeni n-are cum să-ngroape,
O voce calmă şi chill, ne vei fi mereu aproape,
Un soldat într-un război, adaptat, a fost bărbat,
Pace ţie frăţior, sigur nu vei fi uitat

Şi merg pe stradă e AcelaSHH decor letal,
În viaţa multora ai fost actoru’ cu rol principal,
Da’ dintr-o dată timpu’ parcă a devenit mult prea zelos,
Tu eşti acolo sus, iar noi suntem aici jos,
Huh, nu pot să cred, că din filme au rămas resturi,
Nu pot să spun ce simt atunci când scriu aceste versuri,
Ai plecat, din soare s-a înteţit repede ploaia,
Scriu cu cerneală neagră, lacrimile udă foaia,
Atâtea de făcut,de ce te-ai dat bătut?!
Lăsând în spate doar actori răniţi ce urlă într-un film mut,
Păpuşi din lut, suntem cu tine trup şi suflet,
Tăcerea paşnică s-a transformat încet în urlet,
Nu ne-am schimbat, punem durerea-n partitură,
De sus de unde eşti pune-ne un zâmbet pe figură,
Mă limitez, am mult prea multe de spus,
O să îţi povestesc când ne întâlnim acolo sus,

Şi ştiu cum e, cum trebuia să fie
Şi încă nu cred că-i înc-o tragedie,
Că viaţa se duce într-o secundă,
Totu-i un joc, tre’ să-l iei ca pe o luptă.
Şi luptă pân’ la ultima secundă,
Nu fi mut c-aici n-ai şanse de izbândă
Şi-n luptă ţine minte să joci pân’ la ultima carte
C-altfel o iei în jos, viaţa nu-i eternitate
Şi frate ştim că ne priveşti de undeva de sus,
Unde soarele încă n-a apus,
Cu toţii am vrea să primim răspuns la simpla întrebare:
Andrei, de ce tocmai tu te-ai dus, frăţioare?!
Nu îţi zic adio, ne vom revedea,
Ne vom întâlni şi vom cânta,
Acolo sus în ceruri, să ne-audă toată lumea
E pasiunea noastră, nici moartea nu ne-o ia, ar fi culmea! de ce de ce

Avem aceeaşi ţintă, toţi mergem pe-acelashh drum
Da’ tu-ai găsit scurtătura şi ai mers în praf şi fum
Te-ai depărtat, da’ te-auzim la fiecare pas
Şi ştiu că ne-aştepţi pe toţi, ai făcut doar un popas
Şi te las, să te odihneşti, să te odihneşti în pace
Îţi promitem ca n-o să-l uitam niciodată pe AcelaSHH.
Nu era laş, era Frk sau NDL,
Îi plăcea viaţa, îşi iubea mama şi-l iubeau belelele.
“Bă, era băiat bun…” aşa zic toţi acum
Da’ nu ştiu cât adevăr grăiesc, te ştiu doar din album.
Glasu’ tău rămâne aici cu tine cand dăm play
Şi ştiu că ai alergat mult în goana după lei.
Ştiu că te-ai maturizat devreme, ştiu că ai crescut singur.
Mai ştii “Craiova renaşte”? Acum ne-ai lăsat singuri
De ce lumea bună pleacă? De ce nu mai ştiţi de glumă?
Am zis şi eu “să mor” şi el a zis “Adio”-n glumă.

Goana după lei, excese şi prea multe stări,
E azilul de nebuni, mergem pe şapte cărări.
La volan eşti golan cu merţan, pe maidan
Toţi cu bâte, toţi cu pumni, iar tu strigi să nu mai dăm.
Că oricum dreptatea nu există, e doar un mit.
Hai salut băi Andrei, adio ştiu toţi de când ai murit.
Până mai acum trei zile, să mor, unu’ n-a sărit
Să te-ajute măcar cu o piesă de distribuit.
Îţi plăcea să stai pe beat, îţi plăcea rău primăvara,
Cred că d-asta-ntârziat atâta în toată ţara.
Eu chiar m-am săturat, cred că şi tu te-ai săturat,
Nu vezi, căzătura de stat te-a adus acum lat.
Toţi băieţii, ca băieţii încă ne ţinem de glume,
Fiindcă ştim că ai fi vrut să fim ca în zilele bune.
Ştii că fiecare pahar de alcool ridicat
Ţie o să-ţi fie pe veci închinat. Te-am pupat, pa!