Politică
Sponsor oficial al
Este o realitate, în România, că mulţi oameni apţi de muncă refuză să îşi caute o slujbă, fapt sesizat şi de Violeta Alexandru, membru în Comisia pentru Muncă și Protecție Socială a Camerei Deputaților.
Violeta Alexandru: „România pare că s-a resemnat văzând că oameni apți de muncă abandonează eforturile de a căuta și ocupa un loc de muncă. Eu, nu.
Nu sunt împotriva acordării de ajutoare sociale acolo unde este nevoie dar îmi doresc un efort suplimentar, o implicare activă în sprijinirea efectivă a oamenilor să își găsească un loc de muncă potrivit, unul la care să nu renunțe la prima cumpănă. Mă voi strădui să ajut și eu, în felul meu, cât mai concret cu putință.
Mă îndrept spre una dintre localitățile din România în care, în mod asumat, Primarul a întrerupt acordarea de ajutoare sociale. Văd mai multe inițiative ale primarilor în acest sens la începutul acestui an. Merg la firul ierbii ca să îmi actualizez informațiile. Ceea ce voi iniția vreau să se adapteze cât mai bine realității din teren. Am un obiectiv asumat: să dau încredere și perspectivă fiecărei persoane apte de muncă că poate mai mult și mai bine.
M-a interesat din primul moment demersul colegului meu, deputatul liberal Florin Roman (sistarea ajutorului social în cazul refuzului unui loc de muncă). Cred că România trebuie să facă un pas mai departe după acest demers care a reprezentat, la acel moment, un statement important al liberalilor. Mai departe, trebuie să înțelegem cauzele actuale ale acestui fenomen și, mai ales, să nu îi abandonăm ci să îi ajutăm pe acești oameni să participe activ în piața muncii. Pentru mine este o chestiune de demnitate, până la urmă - un om activ trebuie să se bucure de rezultatele muncii lui, să aibă încredere în el că poate mai mult, să fie sprijinit să se dezvolte personal și profesional.
Îmi sunt deja clare câteva soluții simple și eficiente. Mă interesează lucruri concrete pentru oameni. Vreau să le validez prin această documentare în teren. Vreau să vorbesc cu ei. Voi merge din casă în casă pentru a discuta cu beneficiarii. Apoi cu autoritățile din comună.
Când avem, poate, cea mai mare nevoie, o parte importantă din forța de muncă rămâne nevalorificată. Pentru că nu i-am înțeles exact nevoile și, când le-am înțeles, am făcut prea puțin pentru a îi sprijini pe oameni ca să evolueze, să se bazeze pe forțele lor.
Prima mea prioritate, recunosc, este să sprijin oamenii să dobândească setul de cunoștințe dar și minima încredere necesară ca să caute și să ocupe un loc de muncă.”
