Belu
Sponsor oficial al
Din patru în patru ani, primarii din România zburdă și se gudură de bucurie că șefii lor cei mari vin și îi bagă în seamă. Câte un primar mai hotărât și îndrăzneț chiar reușește în astfel de perioade să pună vreun șef să-i boteze copilul. Altul, care deja are copii mari și botezați de șefii din alte vremuri, pot, odată la patru ani, să negocieze o mutare pe la oraș pentru copii.
Este forfotă mare și așa de bine se simt primarii în această perioadă încât parcă asta este cea mai frumoasă meserie din lume. Cică fără ei nu poate să trăiască Rareș Bogdan la Bruxelles și fără ei nu poate să se plimbe Bulai prin străinătate pe la conferințe. Vin pe capul lor și șefii de la partid și șefii de la alte partide ca și când ar fi o configurație astrologică mai complicată care-i scoate din anonimat odată la patru ani.
Nici nu apucă primarul de sat să pună telefonul la încărcat că sună alt șef de la județ sau chiar de la București să-l întrebe de sănătate. Este perioada în care toți uită că l-au tăiat de la cașcaval atunci când a fost vorba despre tainul de la lucrările de canalizare. Toți uită că a avut și el un văr care voia să facă o instalație de gaz, dar a venit o firmă direct de la București și vărul lui a trebuit să se dea la o parte.
Nu mai contează ce a fost. Primarii sunt elementele centrale ale acestor zile. Ei sunt șefii lui Ciolacu, stăpânii lui Ciucă sau comandanții lui Simion. Toată lumea le propune și încearcă să-i determine să adune câteva sute de voturi pentru un partid sau altul.
Primarul știe că după acest an vine altul în care o să sune de zece ori ca să i-se răspundă odată la județ. Știe că dacă va avea treabă pe la Ministerul Dezvoltării o să trebuiască să bată drumul Bucureștiului plecând de dimineață din satul său fără niciun ajutor de la binevoitorii acestor zile. Știe că totul este o minciună, dar vrea să creadă că promisiunile de acum or să fie alea care vor dura. Știe că nu o să fie așa, dar este frumos să vină la tine toți deputații cei căpătuiți, toți senatorii cu mașinile lor mari și noi, chiar și europarlamentarii cu pantofi din piele de animale exotice.
Și primarii pleacă dintr-o parte în alta ca niște fulgi de nea care speră să nu se topească prea repede atunci când vor atinge pământul. De topit, știu că se topesc, dar parcă ar vrea ca anul electoral să dureze mai repede.
Foarte rar, prin comunele mai mari și la primarii cu experiență, promisiunile se țin, iar anul electoral este în fiecare an. Asta se întâmplă pentru că niciodată milionarii nu se păcălesc între ei.
