Trist, doamna Olguța, foarte trist

Cu siguranță suntem mulți care ne simțim umiliți, mai ales cei care, unii fără posibilități, au fost obligați să ia drumul pribegiei, mergând după iubirea lor alb-albastră.

Ați contribuit, direct ori indirect, la aducerea războiului fratricid în urbea noastră. Mulți dintre cei care astăzi ne urâm, în urmă cu doar câțiva ani ne iubeam, mânați de aceeași motivație, căci “de bucurie rar avurăm parte”.

Acum dumneavoastră vreți să aduceți pacea? Dumneavoastră?

Cine cu cine să se unească? Realizați ce-ați scos pe gură? Criminalul cu victima, hoțul cu păgubitul, asasinul cu muribundul?

Și-apoi cu cine să vă uniți, cu aceia cărora vreme îndelungată nu le-ați permis să joace în Craiova, pe motiv că nu-i recunoașteți? De ce-i recunoașteți acum, căci ei sunt aceiași? Celor cărora le cereți să se unească cu dumneavoastră tocmai li s-a furat identitatea, acțiune de care mă tem că nu ați fost străină. Prin urmare, dacă ei, identitar, nu mai există, cu cine vreți să faceți unirea?

Cu unii care joacă fotbal din plăcere?

Ați folosit toate armele și muniția din dotare împotriva lui Mititelu. De ce nu v-ați unit cu el în perioada în care era singur, țintă descoperită, în care absolut toată lumea trăgea? Vă spun eu de ce, că dumneavoastră nu aveți curajul! Pentru că la vremea respectivă se considera că Adrian Mititelu o să devină amintire.

Dacă pentru dumneavoastră această echipă a reprezentat ceva, de ce ați alungat-o din oraș? Dacă nu reprezintă nimic, cum să vă doriți asocierea cu nimic?

Doamna primar, mă tem că altul este adevărul!

Când ați văzut că Adrian, vorba cântecului, „Uite-al dracu’ nu mai moare / Încă mai dă din picioare”, ba mai mult, că renaște din propria-i cenușă, și că cei care au apărut prin hoție, din spuma mării, urmează anul viitor să intre într-un proces de disoluție, ați simțit nevoia ca să nu rămâneți în offsaid, că de, e an electoral.

Eu am convingerea că mai devreme sau mai târziu, suporterii celor două echipe vor redeveni frați, însă niciodată cel căruia i-ați vrut capul, n-o să-i primiți... picioarele.