Sponsor oficial al
0-0 la Hunedoara, un rezultat excelent pentru toți rivalii Craiovei la playoff, mai puțin pentru Craiova
Când o grămadă de rezultate ”cântă” pentru tine, nu mai rămâne altceva de făcut decât să te ajute și rezultatul tău. Slatina, Afumați, Argeș, Voluntari, potențiale rivale, se împiedică încântător din punctul oltenilor de vedere. Care au mereu (și acum, și runda trecută) privilegiul de a închide etapa, de a ști ce-au făcut ceilalți și, mai ales, de a ști ce trebuie să facă ei. Dar s-ar putea să nu fie un privilegiu, ci o corvoadă, o presiune care să apese asupra echipei, să-i lege picioarele.
Prea puține situații
180 de minute fără gol marcat, acasă cu Argeșul și acum, pe terenul Corvinului: e prea mult! Prea greu de suportat această sterilitate, această lipsă de inspirație ofensivă, acest fotbal fără finalizare. În mare măsură, și fără ocazii. Pentru că la Hunedoara au fost doar situații, doar conjuncturi, nimic extrem de limpede din care să zici că trebuia obligatoriu să se marcheze. A fost oportunitatea lui Jibril la centrarea lui Ilie, a fost șpagatul fără întâlnire cu mingea executat de Meijer, a fost șutul lângă al lui Bălan pe final de meci, dar e prea puțin.
Lipsește imprevizibilul
Poate că și terenul moale și denivelat a împiedicat jocul ofensiv, dar așa e la liga secundă, mai sunt și miriști, și pajiști, și toloace, nu e totul ca acasă, la Craiova, unde niciun fir din gazon nu e mai lung sau mai scurt decât celelalte. Însă e nevoie de adaptare la orice suprafață, e nevoie de mai multă viteză în atac, de elemente surpriză, toată ofensiva e previzibilă, n-ai cum să surprinzi pe nimeni cu nimic dacă tu tot macini în gol, în același ritm lent. Fără trasee, fără un-doi-uri, cu mingea scoasă obsedant la margine, mai ales la Padula, pentru niște centrări pe care Meijer și Jibril nu le pot fructifica.
Motoare gripate
Dar principala cauză a acestei sterilități pare să vină din zona mijlocașilor centrali. Acolo e mecanismul esențial al echipei, motorul, sala mașinilor unui vapor. Și acolo se fac prea multe atingeri sterile, se pritocește prea mult, se dă timp adversarului să se așeze pe poziții. Extrem de surprinzător, pentru că dacă Lekiatas e ”făcut” din stoper, dacă Idris e încă neadaptat fotbalului de la noi, ceilalți doi, Achim și Răduț, adică perechea ”centrală” din repriza secundă a meciului de la Hunedoara, sunt fără discuție cei mai experimentați fotbaliști din întreg eșalonul secund, iar multe prim-divizionare și-ar dori și ele astfel de mijlocași. Dar poate e și o problemă de… CNP, adică de vârstă, factor care nu iartă pe absolut nimeni.
Altfel, speranțe ar mai fi, calculele matematice pentru playoff încă sunt valabile, dar dacă nu se sparge gheața acestei încremeniri ofensive, totul e doar vorbă în vânt. Fotbalul fără goluri e un sport arid, neinteresant și mai ales, profund contraproductiv.
