Nu vă certați pe alegeri!

Înainte să „plece” Elodia, iar România să fie unită în fața televizoarelor date pe OTV, a mai fost o schismă aproape asemănătoare cu cea care există acum în toată țara. La momentul respectiv românii se certau pe stradă, pe acasă sau prin cafenele având o miză mult mai mică. Adrian Iovan, soțul creatoarei de modă Romanița Iovan împușcase un hoț care-i intrase în casă. Jumătate de Românie îi dădea dreptate lui Iovan, cealaltă jumătate lua partea hoțului. Deși miza era aproape inexistentă, frați și surori, prieteni și colegi se certau până la bătaie în ritmurile dictate de Dan Diaconescu la OTV-ul care diseca fiecare latură a problemei.

A fost și perioada vaccinurilor care au împărțit societatea cu o amploare aproape la fel de mare, dar ceea ce se petrece acum depășește orice imaginație. O jumătate de țară este speriată de Georgescu pe care-l vede un fel de ciudățenie a naturii trimisă de Rusia să câștige alegerile. Altă jumătate de țară crede că Georgescu este președintele legitim și așteaptă alegerile ca să regleze din stampilă problema.

Aproape nimeni nu-și rupe cămașa pentru vreun alt candidat. În toată ecuația, nu există niște oameni care să se agite pentru că există sau a existat un candidat care să fie cutremurător de bun, care să inspire încredere și să nu aibă probleme.

România a avut la alegerile trecute o listă de pretendenți la fotoliul prezidențial care păreau că s-au desprins de pe afișul unei piese de teatru de comedie. Lacunele socialiștilor care l-au trimis pe tomnaticul bacalaureat Ciolacu în cursă i-au încurajat pe liberali. PNL aruncat în luptă pe generalul Ciucă transformat abil în scriitoraș molcom care-și ținea lucrarea de doctorat în seiful informațiilor clasificate pentru a nu curge din ea sucul amar al plagiatului. Bucuroși de acești adversari, progresiștii au luat o fată blondă care în lipsa unui prompter seamănă cu o Barbie ridată de soarele din Fort Boyard. Lista a continuat cu foști socialiști reșapați în tehnocrați cu relații sau cu un Simion erodat de propriile descinderi neprezidențiale pe străzile politicii.

Lucrând cu materialul unei clase politice decăzute, o parte a electoratului l-a ales pe Georgescu. După șocul inițial, candidatul a fost analizat, investigat și asupra lui s-au aruncat tone de materiale care au speriat cealaltă parte a electoratului.

România a ajuns între timp în stadiul de democrație hibridă cu nuanțe de dictatură, iar celebra publicație Financial Times a publicat topul în care Bulgaria, Ungaria sau Serbia sunt deasupra noastră în clasamentul democrațiilor. România este pe locul 72 din lume ca democrație. Spre comparație, Botswana e pe locul 35, Malayesia pe 44, Surinam pe 48, iar Namibia pe 58 cu mult în fața noastră. Democrația noastră este văzută de lume aproape la fel ca cea din Papua Noua Guinee sau doar un pic mai bună decât cea din Senegal.

În acest timp, românii nu au alternative, dar au ură. Unii urăsc partidele care nu fac niciun fel de efort pentru a le oferi o alternativă la Georgescu. Cealaltă parte îl urăște pe Georgescu. În acest timp, politicienii nu fac niciun efort de a descoperi sau de a importa din viața civilă un candidat care să-l facă uitat pe anonimul care a câștigat primul tur.

Antonescu are șanse tot mai mici să rămână în cursă. Bolojan s-a acomodat la Cotroceni și nu s-ar mai lăsa dus. Ponta face încălzire pe banca de rezerve în speranța că va căpăta o patină suveranistă care să-l avantajeze. Ciolacu nu a renunțat total la ideea că ar putea să fie alesul, iar Lasconi așteaptă oferte.

La finalul perioadei este posibil ca ambele jumătăți de țară să constate că nu au avut dreptate. În esență asta și este ideea. În timp ce toți se ceartă, niște politicieni abili își freacă buzunarele doldora de dolari sau euro și privesc fericiți la poporul cuprins de febra politicii.