Sponsor oficial al
Craiova este ca pisica lui Schrödinger din fizica cuantică. Este sigură și nesigură în același timp în funcție de observație. Plină de lumini și oameni fericiți sau cu asfaltul pătat de sânge și săbii fluturânde. Orașul este și liniști și neliniștit în același timp. Problemele sunt vechi ca niște sticle de vin acoperite de praf și mucegai dulce.
Din punct de vedere al străzii, problemele au început să apară după ce a murit Caiac. Linia imaginară trasată de el pe stradă a început să fie depășită, iar diferiți oameni care până atunci intrau cu frică în oraș au început să își facă simțită prezența. Poliția este ușor legată de mâini și de picioare în această afacere pe motiv de alegeri.
Nu numai Olguța este cea care apelează ciclic la hoardele de alegători cu săbii și bâte. Și urmașii lui Brătianu în frunte cu Fane Stoica fac diligențe prin Fața Luncii în căutarea voturilor pierdute. Și suveranști vopsiți ca Marian Vasile fac temenele în fața vreunui bulibașă cu apucături de proxenet. Până și progresiștii cu ONG-uri curtează alegătorii cu hangere în speranța unor voturi aducătoare de glorie. Chiar maghiarii se înfruptă și ei din afacerile electorale din zona gri și cedează listele de observatori, iar partidele partenere își numesc oamenii care votează.
Niciun politician nu scapă din vedere zona de zeci de mii de suflete care se întinde la marginea Craiovei fără educație, fără perspective clare în viață și, de multe ori, fără ca legea să cutreiere pe străzi. În aceste condiții, poliția sau procurorii sunt de mucava. Nimeni nu se atinge de votanții șefului. Zi după zi, mai marii votanților au impresia că s-au ridicat cumva deasupra legii și că pot să facă ce vor într-un film pe care nu-l înțeleg deloc, dar care le oferă avantaje.
Acesta este contextul real. Zeci de mii de voturi s-au bătut pe stradă. Sângele a curs în valuri, iar politicienii încearcă să ignore și să arunce vina de la unul la celălalt. Realitatea este mult mai simplă: toți sunt vinovați! Dacă anchetele ar curge, iar telefoanele s-ar intercepta ca în vremea lui Kovesi, probabil că ar ieși la iveală strigăte pline de reproș și voci agramate care le cer imperativ unor politruci în costume șifonate să intervină.
Sângele care a curs pe străzile din oraș nu a fost vărsat de mafie. Este sângele unor oameni slabi pe care îi tot alegem în funcții de trei decenii și pe care nici nu-i vom mai putea schimba vreodată pentru că din patru în patru ani alegătorii lor lasă săbiile acasă și ies pe stradă cu stampilele de vot.
