Termo Ișalnița este istorie: grupul 7, ultimul care mai era utilizat, trecut în rezervă

Cu toate că închiderea a respectat cu precizie programul stabilit, liderii sindicali și observatorii din industrie exprimă îngrijorări cu privire la întârzierea implementării surselor noi de energie.

Blocul 7, cu o putere de 315 MW, a fost pus în rezervă tehnică la începutul acestui an, conform planului de restructurare convenit între CEO și Comisia Europeană. Cu toate acestea, scepticismul privind viitorul persistă, iar liderul sindical Nicușor Văduva subliniază întârzierile notabile în punerea în funcțiune a instalațiilor noi.

Văduva a comentat pentru economica.net: „Faptul că s-a oprit pe 1 ianuarie la ora 1 dimineața îmi arată că se respectă la virgulă programul de închidere, dar termenele de punere în funcțiune ale instalațiilor noi sunt mult întârziate. Nu s-a pus nici măcar un panou, ce să mai vorbim despre un parc fotovoltaic? Speram la o altă abordare”.

Termocentrala Ișalnița, care a fost pusă în funcțiune în anii '60 și a devenit un punct de referință în industrie, se confruntă acum cu provocările tranziției către surse de energie alternative. Cu toate că termenele de închidere au fost respectate, întârzierea în implementarea proiectelor noi, cum ar fi parcurile fotovoltaice și centralele pe gaz, ridică semne de întrebare cu privire la siguranța energetică viitoare a regiunii.

Liderul sindical Văduva exprimă îngrijorări cu privire la funcționarea viitoare a grupului 7: „Dacă va mai fi repornit, ultimul grup de la Ișalnița va mai funcționa doar până la finalul acestei ierni”.

În timp ce CEO se angajase să dezvolte noi surse de energie pentru a compensa închiderea grupurilor, progresele au fost încetinite. Proiectele de construire a centralelor pe gaze prin parteneriate cu Tinmar și Alro, precum și parcurile fotovoltaice în colaborare cu Petrom și Tinmar, întâmpină obstacole, ceea ce adaugă incertitudine procesului de tranziție.

În fața acestor provocări, Ministerul Energiei, condus de Sebastian Burduja, caută soluții echilibrate și menține deschiderea pentru dialog cu Comisia Europeană. Cu toate acestea, întârzierile notabile în proiectele de tranziție accentuează nevoia de acțiuni concrete pentru asigurarea unei tranziții energetice eficiente și sigure în regiune.