Belu
Sponsor oficial al
Toată presa centrală a vuit despre o știre banală. Un craiovean mergea cu 242 km/oră pe semi-autostrada care leagă Piteștiul de Craiova. Limita legală este de 120 km/oră. Omul „dăduse în dublaj” și a fost tras pe dreapta de polițiștii din Olt. Părerea mea, nedocumentată, este că dacă trecea granița județului primea, în loc de amendă, un premiu pentru activitatea în serviciul public.
Această părere este fundamentată de mai mulți factori și de o extrapolare pe care îmi permit să o fac în lipsa unor autorități care să gestioneze situația. „Racheta din Bănie” care fugea cu Tesla pe drumul expres este Cătălin Găgeatu, un milionar de carton care avea o pleiadă de firme de pază abonate la toate instituțiile din oraș.
Prin 2007 auzeam prima dată despre el când colegii din presa locală treceau în revistă activitatea infracțională presărată cu escrocherii, ipoteci frauduloase și mai multe falsuri. Dosarul oscila liniștit între judecătorie și parchet indicând ca un pendul radiestezic faptul că afaceristul nu este chiar un nimeni absolut în lumea antreprenoriatului de tranziție din Craiova.
Până să se „îndeplinească procedura”, Găgeatu înființa o firmă de pază împreună cu soția șefului de la Serviciul de Pază și Protecție din Dolj. Într-adevăr, așa e în România. Statul plătește niște cetățeni care stau presărați prin județele patriei pentru a fi gata oricând să apere președintele, în cazul puțin probabil, în care acesta face o vizită de lucru altundeva decât în stațiunile montane din Austria.
Așadar, asociat cu șeful SPP, Găgeatu își numește firma NPG. Ultimele două litere vin de la Perișoreanu (soția colonelului) și Găgeatu. „N”-ul misterios acredita ideea că însuși șeful poliției, chestorul Nicolescu nu este străin de afacere, iar zvonurile păreau și mai tare întărite de prezența fiului de polițist pe ștatele oficiale de plată ale firmei de pază. Poate am fi aflat mai multe despre această afacere dacă eroii principali din reportajul Recorder nu ar fi scos microfoanele plantate în biroul lui Nicolescu înainte ca ele să fie exploatate de procurori.
Dincolo de aceste legături, NPG s-a lipit de mai toate contractele publice din Oltenia și a depășit chiar granițele regiunii în ciuda faptului că firma apărea concomitent în anunțurile de atribuire a contractelor și în topul datornicilor la stat.
Atunci când nu se mai putea, NPG mai adăuga un cuvânt la denumire sau vreo rudă a lui Găgeatu înființa altă firmă cu nume asemănător pentru a nu pierde banii aruncați anual de stat pentru așa zisele servicii de pază.
O vreme afaceristul a ridicat ode Olguței Vasilescu. După căderea lui Dragnea s-a reorientat rapid spre liberali într-un dans alimentat cu milioanele de euro care curgeau dinspre stat spre firmele care nu plăteau taxe.
În total, numai statul are de recuperat, de la firmele care s-au numit NPG în decursul vremii, aproape 10 milioane de euro. Înțeleg că și angajații ar avea ceva de spus cu privire la diferite datorii, dar nu prea au unde să discute.
După decenii de afaceri cu statul din postura de mare debitor oamenii din spatele firmelor de pază păreau că, în sfârșit, vor răspunde. Polițiștii au făcut unele descinderi, iar afacerea penală părea că intră în linie dreaptă. Sincer, deși nu s-au dat nume, mă așteptam ca autoritățile să-l fi întrebat apăsat pe Găgeatu despre aceste afaceri despre care toată lumea vorbește dar pe care până acum procurorii le-au ignorat. Știrea cu mașina care gonea pe drumul expres arată că orice întrebare i-au pus autoritățile, cu siguranță nu o să primească vreun răspuns.
Aparent oscilațiile transpartinice sinusoidale ale afaceristului și legăturile sale cu lumea fascinantă a serviciilor îi oferă protecție. Neimpresionat nici de servicii și nici de politică, am fost singurul jurnalist care am vorbit despre ancheta pe care procurorii o fac departe de ochii publicului. Am primit niște mesaje firave care mi-au perturbat insesizabil liniștea. Nu mai trimiteți. Dacă sunt prea multe aș putea să răspund și nu aveți abilitățile să faceți față.
