Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova: O lecție despre acoperirea greșelilor și riscurile pierderii încrederii pacienților
de Octavia Hantea
9 Aprilie 2025
793 vizualizari
În orice domeniu profesional, greșelile sunt inevitabile, dar ceea ce contează este modul în care acestea sunt gestionate. Este un lucru pe care un bun manager ar trebui să îl cunoască. Sunt două opțiuni însă: fie îl cunoaște, dar nu vrea să gestioneze și lasă loc de interpretare, fie nu știe să gestioneze și devine personaj central în propria regie, regie potrivit căreia cei care îi spun un adevăr…„au ei un scop ascuns”.
Iată cum, în cazul situației în care m-am aflat, ca aparținător al unui pacient, cu psihologul Cerasela Sîrbu, în cadrul Spitalului de Neuropsihiatrie Craiova, incidentul a adus în prim-plan o practică periculoasă: minciună și hârțogării folosite pentru a acoperi o greșeală. De fapt, pentru a acoperi greșeala psihologului respectiv, echipa de conducere își dă cu stângul în dreptul.
Răspunsul oficial pe care mi l-au oferit indică faptul că, în loc să își asume responsabilitatea și să recunoască greșeala, există o încercare de a o ascunde. Mai mult, directoarea instituției, în loc să intervină și să clarifice situația, alege să minimizeze incidentul.
Și iată cum, aceste acțiuni nu doar că subminează etica profesională, dar pun în pericol și încrederea pacienților în spitale. Mai degrabă, se creează o cultură a neasumării și a absenței responsabilității, care poate duce la erori și mai mari în viitor. În loc să învețe din greșelile făcute, aceștia aleg să ascundă adevărul, iar acest comportament este cu atât mai grav cu cât vine din partea unei persoane care ar trebui să fie un model de etică și integritate.
Am cunoscut-o pe această doamnă psiholog în data de 5 februarie, când un membru al familiei mele a fost internat pentru o reevaluare a stării de sănătate. Atenție, reevaluare a stări de sănătate! În acea zi, am întrebat despre o variantă a unui posibil însoțitor și astfel am aflat despre cum se poate obține un certificat de handicap. A fost momentul în care, când am stat de vorbă și cu psihologul…mi-a povestit cu lux de amănunte despre un referat de evaluare psihologică de care avem nevoie. Și pe care mi-l poate face, dar nu în spital, ci cu un timbru. Culmea, eu eram în spital cu pacientul, fapt pentru care, consider că dacă psihologul cunoștea legea sub care lucrează(bine, poate că o știa, dar nu voia să o aplice pentru că nu mai putea să facă marketing și să-și vândă referatele)…făcea acel referat atunci. Păi cum lucra doamna: primea fotografii după biletul de ieșire din spital, ceea ce recunosc că și eu urma să fac pentru că am crezut că așa stă treaba, ea scria referatul, punea timbrul, aducea actul tot în spital, într-o zi sabilită cu aparținătorul și încasa suma de 300 de lei.
Întrucât nu am fost un aparținător ascultător și nu am percutat rapid, alegând mai întâi să fac programarea la comisie(fapt despre care tot în ziua respectivă am aflat, respectiv că ar fi indicat să o fac pentru că referatele expiră în 60 de zile)doamna a răbufnit. Este adevărat că am trimis mesajul la câteva zile distanță și, spun ei acum, ca să iasă din situația inumană în care se află psiholoaga, că nu este vina lor că am cerut acel referat după externare. Păi, oare de ce l-am cerut? La îndemnul ei, evident….fie că îl ceream a doua zi, fie că l-am cerut la câteva zile distanță, tot după externare era. Acest psiholog, aflat în timpul programului de lucru la spital, nu m-a informat nicio secundă că poate scrie acel referat atunci.
Bine, ei merg mai departe…și ce spun?! Că nu știa psiholoaga că mi-ar trebui și un asemenea document. Că șeful secție nu a scris nicăieri. Este inuman, da! Să minți în halul acesta! Păi cum nu știați, doamnă, când doar despre asta ați vorbit în timpul evaluării?? Imediat după ce v-am scris că revin de îndată ce aflu și eu data programării la comisie…mi-ați scris, certându-mă mai întâi telefonic, următorul mesaj: „V-am spus…nu era problemă…eu nu iau de două ori bani. Dacă expira, se actualiza cu data respectivă…așa au făcut toți pacienții”. Păi, în răspunsul oficial spuneți că doamna nu știa că noi avem nevoie de referat. Atunci, întreb: pentru ce lua bani în cadrul spitalului? Mi-e greu să cred că taxați pacienții pentru ceea ce scrie un specalist în foaia de observație sau în biletul de externare. Deci, pică!
Apoi, ce expira? Tot foaia de observație sau biletul? Că mi-ați trântit-o pe asta cu foaia de observație! Și mai e ceva…cum procedați, doamna psiholog, cu toți pacienții? Că așa spuneți în mesaj…! Da, știu! Exact cum ați procedat și cu mine! Doar că în cazul meu nu ați mai avut un pic de răbdare și nici respect…și ați pierdut clientul! Pentru că pacienții au devenit clienți pentru dumneavoastră. Din păcate, sunt oameni care ulterior mi-au scris și au povestit despre experiențe similare. Și ei m-au determinat să aflu cum stă treaba cu aceste referate! Eu îmi permit costul unui astfel de document, dar mă întreba un domn: „dacă fata mea e bolnavă pe bune, de ce să plătesc actul ăla?”. Nu, nu știa cum îi spune documentului, dar știa că dacă nu i-l face doamna, cu minunatul timbru, va fi respins la comisie. Așa fusese și el informat. Ceea ce nu e doar trist, ci extrem de grav!
Totuși, conducerea Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova mă informează că doamna psiholog a fost „mustrată verbal” și „i s-a precizat să acorde maximă atenție solicitărilor pacienților și aparținătorilor, cu mențiunea de a separa activitatea desfășurată în cabinetul privat de cea din cadrul secției medicale”. Un lucru bun! Nu cel legat de mustrare, pentru că la experiența dumneai nu știu cât mai merg astea cu certurile, ci partea legată de separarea activităților. Evitați, astfel, posibile infracțiuni!
Tot un lucru bun este și cel legat de faptul că a fost trimisă o adresă, către șefii celor două secții clinice de psihiatrie, „în care se sunt precizate obligațiile legale ale psihologilor în raport cu dispozițiile Hotărârii 3/2013, actualizată în anul 2025, cu rugămintea ca acestea să fie prelucrate”. A fost organizată chiar și o ședință medic șef secție-psiholog, „și pentru prevenirea unor situații care pot genera confuzii, s-a stabilit ca mod de lucru menționarea expresă în foaia de observație a solicitărilor de eliberare referate medicale și psihologice, acestea nefiind cuprinse în cadrul documentelor obligatorii la externare, fiind facultative”. Așadar, se va trece în foaia de observație dacă pacientul are nevoie de referat psihologic.
Mă mai infomează spitalul că cei din conducere nu au acces la ceea ce vorbește psihologul cu pacientul sau aparținătorul…că aceste discuții au caracter confidențial. Teoretic, da! Practic….două rânduri mai jos, în răspunsul oferit…dau detalii despre discuția mea cu psihologul, discuție ce a avut loc prin intermediul unui mesaj WhatsApp. Pun ei acolo și ora…și data, etc! Nu, nu mă deranjează! Voiam doar să accentuez că este confidențial când nu vă convine să descoperiți un adevăr…pentru că da, unele adevăruri dor, și neconfidențial când vă convine să punctați anumite aspecte.
În privința referatelor psihologice, în Secția Clinică Psihiatrie I nu au fost cerute astfe de acte, spun cei din conducerea spitalului, în timp ce Secția Psihiatrie II a eliberat cinci astfel de referate, în perioada 01 ianuarie 2024-30 martie 2025. Doar cinci înt-un an și trei luni?!? Să fie oare emise după ce am făcut public cazul meu?! Nu mă mai complic să trimit o nouă solicitare, dar tind să cred ca da. De ce nu mai trimit? Pentru că sunt în punctul în care îmi este rușine de rușinea celor care în loc să vadă cauza unei probleme apărute, să vină cu soluții și să contruiască ulterior lucruri benefice…încearcă pe toate căile să găsească vinovați. Alți vinovați!
În final, spun doar atât: a face greșeli nu ar trebui să fie o rușine, ci o parte esențială din procesul nostru de dezvoltare personală și profesională. Dar ce faci când nu faci doar greșeli, ci faci totul cu intenție, chiar și cu riscul de a lucra sub incidența Codului Penal al României? Poate se vor schimba unele aspecte, în privința comportamentului acestui psiholog, pentru ca la un moment dat să aibă curajul să se privească în oglindă și să fie mulțumit de el însuși.
P.S.: Să corectați numărul de înregistrare al răspunsului pe care mi l-ați dat. Nu ai cum să răspunzi, în data de 3 martie, unei solicitări primite 31.03.2025.
