Buzărin
Sponsor oficial al
1-1 la Iași, un rezultat în care actorii principali au fost Alin Roman, Jibril și brigada înveșmântată în negru, din teren și mai ales din microbuzul VAR
După mai bine de un deceniu, pașii mi-au călcat iarăși pe stadionul ieșean, arămit de toamnă și, duminică după-amiază, vestejit de niște halucinante decizii de arbitraj, mai ales cele venite din camera VAR. Greu des pus cum s-ar fi terminat meciul fără binefacerile arbitrajului video (acesta a fost mai nociv decât cel in teren), dar e de presupus că fără VAR lucrurile ar fi fost mai aproape de realitate.
Trei faze într-o singură direcție
În primul rând, la golul oltean anulat în prima repriză, e greu de spus ce ofsaid au văzut cei din fața monitoarelor. Poate un sfert de călcâi al lui Chițu, dar pe ecran nu s-au tras linii. O primă fază litigioasă în defavoarea Craiovei.
Apoi, la contactul (dur, el însuși pretabil la eliminare directă, pentru violența atacului) dintre portarul Ailenei și Chițu, maestrul Szabolcs Kovacs a decis din microbuz că nu era fază iminentă de gol și că nu trebuie dat cartonaș roșu portarului ieșean. Cum să nu trebuiască, dacă atacantul oltean, chiar și jenat, a trimis spre poartă, mingea fiind scoasă cu greu de pe linia porții de Martac? Dacă nu era busculat, Chițu dădea și mai bine, și nu mai scotea niciodată Martac mingea din gol. Deci încă o fază decisă împotriva aceleiași echipe.
În fine, la eliminarea lui Lacroix, sunt argumente pentru cartonaș galben, chiar dacă la limită. Am spus că sunt argumente, nu că trebuia acordat. Dar când știi că în urmă cu doar câteva minute ai iertat Iașiul de eliminarea portarului, tu, arbitru de centru, ce faci? Cauți argumente să mai potcovești o dată echipa pe care abia ce-o potcovisei?
Cauze și efecte
De ce se arbitrează așa în Superligă? De ce echipele avantajate sunt mai mereu aceleași (cu trei zile în urmă Poli Iași mai fusese iertată o dată de egalarea lui Sepsi, cu acea linie de ofsaid trasă printre picioarele apărătorului), iar dezavantajate sunt mai mereu celelalte? S-ar putea spune că din cauza șefului CCA, Kyros Vassaras. Poate că da, întotdeauna când ceva merge prost, de vină e șeful.
Dar cum Vassaras se ocupă mai mult de chestiuni externe, adică obține delegări bune afară pentru arbitrii români (prin nașul său Theodoridis, mare mahăr la UEFA), se spune că treburile interne ale arbitrajului sunt tot mai puțin ale grecului și tot mai mult ale ”părții române”. Întruchipată, zice-se, de Gabriel Bodescu, ajuns neverosimil de spectaculos de la manometrul unei vulcanizări la butonul de comandă al unui grup de fluierași (doar unii, mai mereu aceiași, sunt cei care greșesc pentru cine trebuie).
Pe vremuri acest gen de arbitrii erau numiți eufemistic ”corp de balet”, iar publicul țintă era alcătuit din Victoria, Flacăra Moreni, FC Olt. Echipele Puterii.
În drum spre 4-3-3
Dincolo de arbitraj, la Iași s-a jucat și fotbal. Un meci bunicel, cu ritm, cu o echipă olteană ameliorată față de meciul cu Hermannstadt, dar încă departe de ceea ce trebuie. La debut, Giovanni Costantino și-a pus crezul tactic (4-3-3) în aplicare, dar prim repriză a dovedit că un sistem tactic nou nu poate fi implementat în doar două-trei zile.
După ce s-au făcut schimbări s-a revenit la clasicul 4-2-3-1, iar în final, după eliminarea lui Lacroix, la 4-3-2. Bune schimbările, mai ales introducerea lui Jibril, autorul golului vieții sale. După cum și golul ieșean, marcat de Alin Roman, merită un premiu de frumusețe. În primă instanță am crezut că trebuie culpabilizat Gurău, dar el n-are nicio vină, trei portari unul lângă altul nu apărau șutul acela, după cum nici pe-al lui Jibril n-avea cine să-l scoată. De văzut dacă Jbril va fi premiat cu o titularizare sau va rămâne tot un fel de armă secretă.
