Se pare că a început campionatul!

Un succes normal, care nu trebuie nici poleit, nici dăltuit în bronz. El trebuia să vină, pentru că anul trecut între cele două adversare de joi seara, din Bănie, distanța era de două eșaloane. Iar în acest start de sezon, Ungheniul, o formație periurbană a Târgu-Mureșului, nu marcase niciun gol în patru apariții. În mod logic, nu câștigase niciun meci. Nu mai au sens și alte antiteze, deși nu trebuie să uităm că în urmă cu aproximativ un an, pe 10 septembrie 2023,  Știința învingea cu 4-0 Farul, campioană la zi pe-atunci. Iar aspirațiile toamnei trecute erau legate de playoff, de Europa, nu de jocuri oficiale cu Unirea Ungheni.

Gata, s-a închis ”fereastra”!

Acest 2-0 e bun nu doar pentru că aduce puncte în clasament, ci și pentru că face o oarecare lumină în privința lotului. Până acum a părut că se cam bâjbâie, în așteptarea închiderii ferestrei de transferuri. Acum e clar, aceștia sunt oamenii la dispoziție, cel puțin până în decembrie. Cu Moraru, puștiul promițător de la U Cluj. Cu Mihai Răduț, a cărui experiență trebuie folosită. Cu Sidibe, care a mai găsit bilet de tren în Gara de Nord. Cu cei patru pe care încă nu i-am văzut, cei doi stoperi plus atacantul de un metru nouăzeci, plus Meijers, olandezul care vine să dea goluri. Plus cei vechi, care dacă au admis să rămână măcar până la Crăciun, trebuie să se înhame la... sania Moșului.

Fazele fixe, încă la putere

Echipa are potențial de atac, dar trebuie să joace un pic mai repede în treimea adversă. Abbey ia ochii, e mereu în prim-plan, pare că are doar câteva litere lipsă față de Wobay, vedeta de acum un deceniu și ceva. Dar cu tot acest desen ofensiv, uneori chiar atrăgător, iată că golurile acestei victorii au venit din două faze fixe. Un corner bătut spre... capul unui jucător de 1,64 m, ca Abbey, și o lovitură liberă pusă de Achim direct pe fruntea lui Lumbu, cu 32 de centimetri mai înalt decât coechipierul său ghanez. E semn că fotbalul anului 2024, oricât ne-ar plăcea nouă estetica și fluența sa, se bazează încă pe fazele fixe, ca mijloace de producție infailibile.

Ce aveți cu Bălan?

Dacă au existat și părți întunecate ale acestei seri de joi, ele au fost cele legate de tratamentul nedrept la care a fost supus Claudiu Bălan. A dat gol în minutul 10, ce mai trebuia să facă? În celelalte vreo 45 de minute petrecute pe teren, a trebuit să absoarbă huiduieli din toți rărunchii tribunei. De ce? Pe cine a supărat? De acord, a ratat o ocazie, dar atacanții mai și ratează. Poate Claudiu nu e cel mai estetic înaintaș din lume, sigur nu e întotdeauna inspirat, dar e un om care a pus umărul la ascensiunea precedentă a echipei și a plecat chiar când fructele recoltei trecute începuseră să se coacă. E o procedură nedreaptă ca el să fie huiduit și probabil că e un sentiment straniu ca pe tabelă să scrie la un 1-0 și numele tău, și tu, în loc să te bucuri de aplauze, să-ți iei porția de afurisenii pe care nu le meriți.