Scrisoare deschisă adresată domnului Weber

De ce, domnule Weber?

De ce și teatrul?

Singura instituție care mai funcționa în acest județ, Gorj, a fost Teatrul „Elvira Godeanu”! Și a funcționat câtă vreme nu a fost atins de maladia politicii.

De acum, nu veți mai avea nici scuza „Eu nu am știut”, și nici nu veți mai putea scăpa de calitatea – complice moral – a celor care au ucis acest sanctuar.

În doar un an, nouăsprezece angajați au fost aruncați peste bordul corabiei. Autoritatea locală, prin reprezentantul ei, al cărui nume n-am să-l pronunț niciodată, protestând astfel împotriva interlopismului politic pe care îl manifestă ca și când s-ar afla în captivitatea unui sevraj, a spus: „Unii au plecat pentru că trebuiau să plece, nu se mai regăseau, alții și-au dat demisia, care este un act unilateral. Mai există o categorie: cei cărora nu li s-au mai prelungit contractele.”

Concluzionând, el spune așa: „Toți cei care au plecat, au plecat pentru că au voit, sau pentru că erau de vină.” Vă întreb pe dumneavoastră pe ce își bazează „m” afirmațiile? A stat de vorbă măcar cu o singură persoană dintre cei care au plecat?

Răspunsul este nu.

Tot pe dumneavoastră vă întreb, cum este posibil când vezi că-ți pleacă dintr-o instituție pe care o păstorești, spune el cu autoritate morală, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 ,13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,  oameni? Atenție sunt ființe, nu cifre. Să nu-ți pui întrebarea, totuși, ce se întâmplă? Cum e posibil, și mai ales cum e credibil ca așa, dintr-o dată, toți să se facă vinovați? Pe un om cu o funcție reflexivă, aparținând facultății (fără plagiat) de judecată, dacă ar fi activă, l-ar mâna să reacționeze spontan, în sensul de a sta de vorbă și cu cealaltă parte

El nu a făcut-o. De ce ? Dumneavoastră o veți face?

Din păcate, nu are capacitatea nici măcar să simuleze un act de bună-credință.

Atât de mult a decăzut acest ins, încât este doar porta-vocea interlopismului. El se manifestă asimptomatic între două puncte instabile.

Dovada numărul unu: „Unii au plecat pentru că trebuiau să plece”. Serios?

Vă întreb pe dumneavoastră, domnule Weber: Care este articolul din Codul Muncii care statuează așa ceva? Dacă nu există, atunci ne aflăm într-o situație extrem de gravă. Numai în vremea sclavagismului un om putea fi alungat de pe moșie că așa voia boierul.

Dovada numărul doi: „Alții și-au dat demisia”. Minte.

Toți, dar absolut toți au fost torturați psihic. Unii chiar obligați să comită infracțiuni, astfel încât oamenii au cedat. Prin urmare, demisiile lor nu au fost un act unilateral, ci un act de disperare.

Doar în perioada comunistă mai existau asemenea practici de exterminare. Sper că această politică nu este și a dumneavoastră, domnule Weber, ci doar a lui, a lui care este al dumneavoastră.

Dovada numărul trei: “Mai sunt unii cărora nu li s-au prelungit contractele, deoarece erau pe perioadă determinată”. Și de ce nu s-au prelungit contractele de vreme ce alte persoane au fost angajate, unora plătindu-li-se de către teatru și bani pentru cazare? Dacă nu ar mai fi fost efectuate angajări ulterior, înțelegeam că e o politică de austeritate. Însă atunci când îi dai afară pe unii (neprelungindu-le contractele), ca să-i angajezi pe alții și cu costuri mult mai mari, nu pot înțelege decât că „vă arunc pe voi ca să-i aduc pe ai mei”.

Domnule Weber, dumneavoastră înțelegeți altceva decât înțeleg eu?

Dovada numărul patru. „m” a organizat o manifestare dedicată femeii cu prilejul Zilei de 8 Martie, unde au fost invitate doamnele care lucrează în instituțiile aflate în subordinea Primăriei. De la Teatrul „Elvira Godeanu”, trei actrițe, fix cele care se află în dizgrația managerei nu au fost invitate.

Domnule Weber, fie și numai pentru acest motiv, ființa care doar pentru că trebuia să poarte nume i s-a spus cum i s-a spus, ar trebui demisă pe loc.

Domnule Weber, sper ca măcar dumneavoastră să puteți extirpa un astfel de comportament fundamentalisto-stalinist.

Mintea mea nu poate să-și imagineze că mai pot exista astfel de ființe și, culmea, în sânul organizației pe care o conduceți.

Din aceste motive, am participat joi la o manifestare spontană în fața Teatrului „Elvira Godeanu”. Am simțit nevoia să fiu solidar, empatic cu cei care au fost umiliți. Cele două capete, dintre care pe unul îl susțineți la Primărie, atât au  putut să spună: „O adunătură de câțiva oameni strânși politic”.

Respectuos, vă informez că dacă nu se va rezolva problema de la teatrul „Elvira Godeanu”, îmi asum riscul de a fi ridicol și, începând cu 2 aprilie, timp de câteva ore, în fiecare zi, voi picheta sediul partidului.

De ce?

Dacă dumneavoastră nu vă simțiți, eu m-am simțit insultat, jignit.

1. Eu nu sunt „o adunătură”.
2. Dacă au fost „doar câțiva”, înțeleg că numărul mic reprezintă o problemă.

Sper ca demersului meu să i se alăture mulți, din ce în ce mai mulți, până ce numărul o să-i satisfacă.

1. „Adunat politic”. Pe mine nu mă poate aduna nimeni, nici măcar politic. Mă adun singur când situația o impune.

Este adevărat că la acea întâlnire au participat și câțiva oameni politici, însă această întâlnire spontană a fost liberă, cu participarea oricui a dorit. Prin urmare, iată, în mod oficial vă invit să participați la toate manifestările care vor avea loc pe această temă, inclusiv la protestul pe care voi fi nevoit să îl fac în fața organizației pe care o conduceți.

Să mai lămurim un aspect. Dacă politicul din partea dumneavoastră transformă instituția asta într-un șobolanism, nu-i politic doar pentru că-i din partea dumneavoastră? Or, politic este doar în cazul celor care vin din afara sferei dumneavoastră de influență. Eu nu neg că pot fi și unii care doresc să profite de pe urma acestei situații.

 Însă, vă întreb, de ce le oferiți prilejul?

Din respect, n-o să vă spun răspunsul. Deocamdată.

Domnule Weber, v-am scris în speranța că dumneavoastră sunteți fie și numai în această perioadă electorală un om de bună credință. Dacă nu se poate mai mult, măcar mințiți-mă frumos, cu stil, și rezolvați problema de la Teatru.

P.S.: Sunt trist, foarte trist că marea doamnă a Teatrului Românesc Maia Morgenstern a acceptat să facă jocul unor impostori. O vor cetățean de onoare doar ca să se legitimeze adunătura asta de pribegi rătăciți.

Nu o să înțeleg niciodată ce i-a trebuit doamnei Maia să intre în „albia…”.

Orice s-ar întâmpla, o iubesc necondiționat, doar că sunt trist.