Sponsor oficial al
Cu Bihorul, alb-albaștrii au pierdut următoarele: la încălzire un veteran de 36 de ani, pe Achim, în minutul 1 un junior de 18 ani, pe Mario Ilie, și, în următoarele 90 de minute un meci în care și-au dezvăluit toate slăbiciunile fizice, tehnice și morale care se puteau dezvălui. A rezultat acest deznodământ mizerabil, care face ca FCU să adune în playout-ul ligii secunde doar 6 puncte din 15 posibile. Cu o agoniseală așa de sărăcăcioasă, singura consolare e că la acest nivel punctele din sezonul regulat nu se înjumătățesc, altfel cine știe ce se mai putea întâmpla!
Cetățeni în alb-albastru
N-ai cum să te pretinzi fotbalist profesionist și să arăți în halul în care a arătat o echipă care acum un an și două luni năzuia la playoff-ul primei ligi. Imaginea sumbră lăsată e cea de pleziriști care se adună la mijloc de săptămână la un antrenament ușor, iar în weekend dispută un meci. Măcar băieții aceia pun suflet, aleargă, își doresc să învingă. Cetățenii îmbrăcați în alb-albastru nu și-au dorit absolut nimic, iar dacă partida s-ar fi disputat împotriva unei adversare implicate în lupta pentru evitarea retrogradării, s-ar fi putut spune că meciul a fost un cadou cu fundă roșie pentru aceștia. Cum Bihorul scăpase deja, nu se pune problema de așa ceva, deși nimeni nu poate da la o parte ideea că un succes al oaspeților la trei goluri diferență i-ar fi putut pricopsi pe cei care ar fi mizat pe el.
Fotbal cu mâinile în șold
Condiții de antrenament sunt, salarii decente și plătite la timp sunt, atunci de unde această frescă a neputinței? De ce echipa cade după 45 de minute și se plimbă pe teren în repriza a doua? De unde izvorăște această indiferență? De ce, după ce se pierde mingea și adversarii pleacă pe contraatac (a fost fault clar înaintea unuia dintre golurile bihorene, dar asta nu schimbă prea mult datele problemei) domnii jucători de fotbal (până la ”fotbaliști” mai e cale lungă!) rămân cu mâinile în șolduri, în contemplație? De ce imaginea pe care o lasă e aceea a unor inși pe care cineva i-a deranjat de la un grătar campestru într-un frumos prânz de mai și i-a trimis să îndeplinească marea corvoadă de a-și face meseria, adică de a juca fotbal?
Specialiști în a se face de râs
S-a spus că acest playout are și rolul de a tria lotul pentru ediția viitoare, când urmează să fie atacată promovarea. Misiunea s-a îndeplinit, concluziile sunt cât se poate de clare: nimeni (sau foarte, foarte, foarte puțini) dintre cei pe care i-am văzut în această zi de 2 mai la Severin nu poate fi angajat la un astfel de obiectiv. Pentru a promova e nevoie, pe lângă valoare, și de ambiție, de implicare, de dăruire, de sacrificiu. Noțiuni complet străine celor care iau bani frumoși la Craiova fără să facă nimic pentru ei, ci doar își bat joc de meseria pe care au ales s-o practice. Rușine! Să plece acum, pentru a evita să se mai facă o data de râs și cu Dumbrăvița, în ultima etapă!
