Sponsor oficial al
Statistica implacabilă arată că jumătate dintre cei zece oameni care reprezintă Doljul în Camera Deputaților s-au dus la București degeaba. Cinci din cei zece deputați au vorbit o singură dată în Parlament. Data respectivă când oamenii aleși au grăit a fost obligatorie. Unica glăsuire a celor cinci parlamentari a fost atunci când au fost obligați să jure.
Ministrul Radu Marinescu are oarecum scuza activității ministeriale. Socialistele Mădălina Peța și Irina Stoenică nu au nicio scuză că în cele peste patru luni de încasat salariu nu au vorbit deloc. Nici Ștefan Stoica nu are vreo scuză că singura glăsuire a fost prilejuită de momentul în care a jurat că nu mai face rele. La rândul său, suveranistul Cosmin Iosub a vorbit o singură dată. „Tânăra” Porumboiu a scăpat de lista rușinii. Ea a vorbit de două ori. În afară de jurământ, reprezentanta POT a avut o intervenție de 30 de secunde cu ocazia moțiunii împotriva ministrului Predoiu. În extrema cealaltă este fostul ministru Adrian Câciu care a vorbit de 28 de ori.
Un parlamentar este plătit cu aproape 140.000 de lei în fiecare an. Asta înseamnă că 1,4 milioane sunt încasate anual de cele zece persoane care reprezintă Doljul în Camera Deputaților. La acești bani se adaugă o sumă aproape similară pentru cheltuieli de funcționare a birourilor parlamentare și de cazare sau transport. Practic, în jur de 3 milioane de lei se scurt pentru ca niște cetățeni să facă act de prezență la București.
Cumva sistemul electoral bazat pe lista de partid naște monștri și nu face altceva decât să perpetueze pe scaunele de la Casa Poporului niște oameni care nu înțeleg tot timpul ce au de făcut acolo. Aparent aceste absențe nu par să afecteze electorii care, odată la patru ani, girează pionii impuși de partide în Parlament.
Pentru cine nu știe procedura, deputații votează, la fel ca senatorii, după semnul făcut de liderii partidului din care fac parte. Un deget ridicat în sus arată că trebuie să avizeze o lege. Un deget care indică podeaua este echivalentul unui vot „împotrivă”.
Nici nu vreau să mă gândesc la felul în care înțeleg unii parlamentari legile care le trec prin cartela de vot.
