Regulile şi excepţiile privind purtarea măştii de protecţie

Regulile şi excepţiile privind purtarea măştii sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii, care are ca atribuţie principală elaborarea de politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, în Ordinul Comun MS-MAI nr. 874/81/ 2020 din 22 mai 2020, privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2, pe durata stării de alertă.

Potrivit actului normativ mai sus-menţionat, preluat şi în Hotărârea de Guvern nr. 3 din 12 ianuarie 2021, privind prelungirea stării de alertă, pe teritoriul României, masca de protecţie trebuie purtată în orice spaţiu public închis, spaţii comerciale, mijloace de transport în comun şi la locul de muncă, pe toată durata prezenţei în oricare din spaţiile închise ale incintei.

În funcţie de evaluarea riscului, efectuată de medicul de medicina muncii al unităţii, pot exista unele excepţii, de la purtatul măştii, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse la subpct 2, Pct.I din Anexa Ordinului 874/81/2020, astfel:

a) angajatul este singur în birou;

b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare;

c) persoana desfăşoară activităţi fizice intense şi/ sau în condiţii de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.);

d) prezentatorii TV şi invitaţii acestora, cu condiţia respectării distanţei de 3 metri între persoane;

e) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Persoanele alergice la materialele din care sunt confecţionate măştile pot purta măşti confecţionate din alte materiale decât cele la care se ştiu alergice, sau alte forme de protecţie (de exemplu viziere).

Persoanele cu afecţiuni respiratorii cronice cu capacitate redusă de oxigenare au un risc crescut de a dezvolta forme severe de COVID -19 şi de aceea este recomandată participarea lor on-line la activităţile didactice, în locul prezenţei fizice fără mască.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, rezultă că excepţiile se aplică în funcţie de evaluarea riscului efectuat de medicul de medicina muncii al unităţii, sau de medicul curant, pentru persoanele ce prezintă alergii.