PRIMĂRIŢA CARE PAŞTE CALUL ÎN BISERICĂ

Nu ştim dacă Olguţa Vasilescu este un politician aparte, nu risc afirmaţii (şocante) pline de preţiozităţi care ar putea fi contrazise, dar nota personală ce-i individualizează întreaga activitate, una complexă, greu de descris într-un colţ de ziar, este francheţea!
Face parte din “generaţia lupilor tineri”, iar puterea personalităţii sale izvorăşte din nonconformism, ardoare şi onestitate.
Are un fel aparte de a spune adevărul, de a striga “în gura mare”, de a ilustra cu tonuri polemice nedreptăţile în care trăim.
Numele ei, aruncat într-o adunare de oameni, are efectul unei grenade. În sensul sublim al cuvântului.
Are nerv, are verb, are ambiţie, are iniţiativă.
La început, nu am avut încredere în ea, dar m-am bucurat când l-a bătut măr pe Aurel Antonie Solomon, de câte ori a putut, pe unde l-a prins.
Repet, face parte din “generaţia lupilor tineri” (la nivelul judeţului Dolj), alături de Claudiu Manda, Valeriu Zgonea, Mihai Fifor, Florentin Gust, Florentin Tudor, Alin Mitrică, Cosmin Enea, Florinel Stancu, Marinică Dincă, Ionuţ Stroe, Cristina Calangiu, Mario Oprea, Ionel Groza  etc., cu gând bun de primenire a clasei politice, fără să fie trufaşă, ci (doar) ambiţioasă.
Efortul său (cu totul aparte) este unul singular, DE MARE RISC, de mare angajament, chioşcariada fiind cel mai la îndemână exemplu.
Şansa ei (de a triumfa la Craiova, de a-şi duce la împlinire proiectele) e că nu s-a convertit la ură, la duplicitate, la minciună, la nemuncă, la publicitate ieftină.
Şansa ei la izbândă este francheţea, şansa ei la izbândă este neconvertirea la duplicitate!