Sponsor oficial al
Tragedia morții lui Mircea Lucescu a amânat procedurile de alegere a noului selecționer. Federația și-a dat seama că dacă ar fi recurs la numiri sau negocieri cât timp ilustrul dispărut se afla pe catafalc, ar cam fi fluierat în biserică.
Așa că, tragic-sentențioasă, a comunicat oficial că suspendă temporar procedura. Nu înainte însă ca joi 2 aprilie prezidentul federal și logofătul său tehnico tactic să-i facă o vizită la Spitalul Municipal selecționerului aflat încă în funcție în acel moment. Vizită de politețe, dar nu numai. Cei doi, filmați de cohorta de televiziuni aflate în fața unității medicale, aveau asupra lor documentul rezilierii cu Lucescu, pe care acesta l-a semnat pe patul de suferință. Din acel moment, Nea Mircea nu mai era selecționer. A doua zi, pe 3 aprilie, el făcea acel sever infarct care-l ducea, la 7aprilie, dincolo de această lume.
Între timp, Federația consultase Comisia Tehnică. Acum, joia aceasta, pe 16 aprilie, va înainta Comitetului Executiv propunerea de demarare a negocierilor cu Hagi. Se lucrează scrupulos și procedural. Se trece decizia prin toate palierele. Dacă onor C. Ex. va aviza, abia atunci prezidentul va demara discuțiile cu Gică!
Așadar, Burleanu are nevoie de o grămadă de patalamale. Hai că la Comisia Tehnică sunt niște oameni (nu neapărat cu toții foști antrenori) care au lăsat urme importante în fotbalul nostru. Cămătaru, Țețe Moraru, Țicleanu, Augustin. Țiți Dumitriu. Dar la Comitetul Executiv?
De ce să avizeze declanșarea negocierilor cu selecționerul domnul Meszar de la UTA, de exemplu? Sau reprezentanții eșaloanelor doi și trei? Sau cei de la futsal, de la fotbal feminin și așa mai departe? Sau Hulubei, reprezentantul sindicatului jucătorilor? Ce treabă au aceștia cu selecționerul? Dacă iese bine, e meritul lor că au aprobat? Și dacă nu iese bine, își asumă dumnealor vreo răspundere? Are, de exemplu, dl. Cioban, de la fotbal feminin, vreo competență pentru a se pronunța în privința lui Gică Hagi?
Dar așa se lucrează la noi, globalist, milenarist, sub un văl transparent (prin urmare destul de subțire) de democrație. Burleanu se spală pe mâini, cum a făcut mereu, o dă pe dregătorii de la curte. Procedează ca la corporații, nu ca la fotbal.
La fotbal (indiferent dacă e vorba de vreun club sau de echipa națională) o singură persoană numește antrenorul. Și-l asumă, negociază cu el. Și bineînțeles că aceeași persoană răspunde în totalitate. Dacă e bine, culege aplauzele. Dacă nu e bine, încasează castanele. Firește că aceeași persoană care l-a pus îl și dă afară, la o adică, pe acel antrenor.
Noi însă trebuie să vedem ce zic futsalul și fotbalul feminin. Nu mai e mult până atunci. Acuma, joi! Adică joi după Paști!
