Cutremur devastator în Craiova

Într-un stat de drept, după mărturia făcută de Eugen Arnăutu cei implicați ar fi trebuit să-și facă bagajele, ca să nu-i ia poliția în chiloți. Pentru fals, uz de fals și constituirea unui grup infracțional.

Când Arănutu, părintele Universității privatizate, indică cu degetul și spune: „Acesta este copilul meu", nimeni, niciodată, nu mai poate tăgădui identitatea de drept a campioanei unei mari iubiri.

Că va muri sau că va dăinui, renăscând din propria cenușă, e o chestiune de destin. Dar și de demnitate.

Dacă îți moare mama — și mie mi-a murit — durerea este infinită și va ține până la groapă. Însă... nu mă pot duce la o altă femeie ca să-mi alin suferința, spunându-i aceleia „mamă".

Din acest moment, oricine are caracter pleacă definitiv de lângă clonă. Acest grup de interese a construit o minciună, care a sedus emoțional o mulțime de oameni.

Acum, Arănutu, dând dovadă de caracter eroic, i-a dezbrăcat, arătându-ne cum sunt cu adevărat: hidoși.

Nu credeam că Olguța poate fi atât de urâtă.

Nu credeam că Badea poate fi atât de meschin.

Sigur, probabil că unii dintre voi o să mai mergeți la stadionul grupului, dar trebuie să știți că, mergând acolo, pupați mâna călăului care v-a ucis mama.

Mititelu a făcut multe greșeli — din păcate, le va repeta (inexplicabil pentru mine). Și, din acest motiv, a plătit și va mai plăti.

Dar tot el este acela care s-a chinuit să o țină în viață pe mama noastră — Universitatea Craiova.

Nu a dus-o la azil. Acesta este motivul pentru care îl respect.

Și dacă, într-o zi, Universitatea va muri, în acea zi îi voi spune lui Mititelu: „Tu ești vinovat de moartea ei."

Însă până atunci, am obligația morală, simt profund, emoțional, să-i spun: Mulțumesc! Pentru că tu, doar tu, ai ținut-o în viață pe mama noastră.