Sponsor oficial al
Șoc și groaza... ,mai încolo. Ceea ce se întâmplă acum în România este... terifiant.
Soldații americani sunt retrași din România, dar relocați în Polonia. Dacă războiul va continua, oare ce țară va fi atacată, una apărată de americani sau una aflată în degringoladă?
Într-o astfel de situație, eu declar de pe acum: voi dezerta și voi fugi.
Dar cum să nu plece americanii, când a fost numită vicepremier o persoană care a declarat că actuala conducere a SUA este formată din derbedei?
Dacă americanii ne vor lăsa acum pradă rușilor, de vină vor fi tot „derbedeii", nu-i așa? Căci nu ne mai apără. Ce dacă am aruncat în ei cu mizerii, trebuiau să înghită și să ne apere în continuare?
O paralelă: Ungaria întreține relații de prietenie cu cele trei mari puteri mondiale, SUA, China și Rusia.
România, în schimb, se află în dușmănie cu toate trei. Cred că acest tablou este suficient pentru a înțelege prăpastia în care ne-au aruncat „acei intelectuali" care au votat „să nu vină rușii", dar care, prin votul lor, i-au alungat pe americani și, mă tem, i-au invitat pe ruși.
Iar dacă vor veni, nu vor veni ca prieteni, nici nu ar avea cum, căci noi am fost săgeata cea mai otrăvită la adresa lor. Am tot aruncat cu pietre și apoi am fugit. Desigur, la îndemnul europenilor.
Facem exact aceeași greșeală pe care a făcut-o Zelenski, care acum se plânge că a rămas fără țară.
Tot acești „intelectuali" au votat și actuala clasă politică ,un președinte care nu știe unde este nordul, nu cunoaște interesele României (conform propriilor declarații), care afirmă că „s-a născut prematur, la 14 luni" și care trebuie păzit să nu se piardă de sine însuși.
Citez din președintele vostru: „Nu știu unde am biroul, că mă duce băiatul de la pază."
Apoi, un prim-ministru care taie și supraimpozitează, apoi iar supraimpozitează și taie. Este, deci, pe austeritate. „Trebuie să facem cu toții un efort", spune el ,dar toți, în afară de camarila sa.
Fiind „austeritate", Bolojan nu a putut sta într-o casă de ministru, nici măcar de prim-ministru. A vrut să se mute într-o vilă rezervată- opulență bolnavă-exclusiv președinților de stat . Și pentru că legal nu se putea, nefiind președinte, a zis: „cu legea pe lege călcând."
Ce dramă trăiește acest popor! Unii nici măcar nu știu ce trăiesc, iar alții nu au puterea să recunoască faptul că au fost cei dintâi naivi ai țării, votând o asemenea clasă politică, și se apără spunând: „Ei, și ce ar fi făcut Georgescu?"
Or, acum nu este vorba despre Georgescu, căci nu el conduce România, ci cei pe care voi i-ați votat.
Iar începând cu anul viitor, dezastrul economic și social va fi de neimaginat.
Suntem din ce în ce mai aproape de modelul Venezuela, vorba prietenului meu Tudor.
România se scufundă lent, dar sigur, într-o zonă gri a istoriei sale recente. Nu din lipsă de resurse, ci din exces de nepricepere.
Într-un moment în care aliații își regândesc strategiile globale, noi ne comportăm ca un elev indisciplinat care își jignește profesorii, dar se plânge că nu mai primește lecții.
Clasa politică actuală pare un laborator de improvizație, lideri care confundă autoritatea cu sarcasmul, competența cu tupeul și patriotismul cu spectacolul de televiziune.
Iar cetățeanul, prins între lehamite și frică, devine spectatorul propriei prăbușiri.
Nu ne mai trebuie dușmani externi; îi producem singuri, din vot în vot, din tăcere în tăcere.
Ceea ce se întâmplă acum nu e o criză de guvernare, ci o criză de conștiință națională: ne pierdem demnitatea de a gândi critic, lucid și responsabil.
Iar când popoarele ajung să creadă că independența se apără prin ignoranță și că demnitatea se clădește pe resentiment, istoria nu le mai oferă o nouă șansă , le oferă doar o lecție.
Iar România, din păcate, pare pe cale să o servească din nou
