Sponsor oficial al
Când mingea ajungea la Ilie Balaci, posomorâții se trezeau surâzând. Eu n-am fost suporter al Craiovei, azi nu mai țin cu vreo echipă, dar Balaci plecat dincolo e mai viu decât toată Liga întâi. Sunt șapte ani fără Balaci. În tinerețe am fost dinamovist și o să-l așez în pagină pe Balaci cu o întâmplare povestită de un dinamovist. Andone. A fost coleg cu Balaci la echipa națională și apoi la Dinamo. Dar ce scriu aici s-a petrecut când Balaci era la Craiova și Andone la Corvinul.
E o istorioară legată de respectul pe care îl răspândea Balaci. Meci Craiova - Corvinul, cum am scris mai sus. Mircea Lucescu, deștept ca întotdeauna, i-a pus la marcaj lui Balaci pe cine nu se aștepta. ''Pe cine, Ando, pe tine?'' ''Nu, fiindcă io eram coleg cu el la echipă națională, jucaserăm împreună și în Europa, și în America de Sud, io n-aveam treabă cu <<să trăiți, maestre!>> Eram și io fotbalist bun, io i-aș fi dat la picioare, dar Balaci tot m-ar fi driblat. Lucescu l-a pus pe Mateuț să-l țină pe Balaci. Piticu' n-avea 18 ani, dar era meseriaș, avea centrul de greutate jos și nu se ducea după fentă. La un moment dat, după o alunecare, arbitrul a dat fault, iar Ilie s-a dus spre Mateo, i-a întins mâna ca să-l ridice, toată lumea zicea ''ce cavaler e Balaci!'', dar, fără să vadă nimeni, Ilie i-a tras un șpiț în fund. La care Mateo, copil - ''de ce te porți așa cu mine, nea Ilie?'' Mă minunez și acum așa cum am făcut-o la începutul paragrafului. Și întăresc: acesta era respectul care îl înconjura pe Balaci.
Balaci putea să dribleze - în viteză, nu oricum - și pe un teren cât o copertă de revistă cu poza lui pe ea. Până și moartea lui Balaci a fost un dribling în mare viteză. Există mari fotbaliști despre care știm că sunt bolnavi ori au probleme financiare și găsim explicații când ei se duc unde se duc. Despre Balaci știam că e sănătos și că stătea bine cu banii. ''Și atunci de ce a plecat așa brusc?'' Fiindcă Ilie Balaci nu opera cu logica omului comun și nu dădea socoteală nimănui.
