După cum evoluează cifrele pandemiei de Covid-19 – cât or fi de reale, îmi e tare teamă că ne aşteaptă un nou lockdawn, în viitorul apropiat. Se vorbeşte deja de „un al treilea val” şi se merge intenţionat într-acolo, de parcă oficialii sunt nişte prezicători care ştiu dinainte totul. Nu văd previzibilitatea acestei pandemii decât dacă este una programată şi face parte dintr-un scenariu organizat.
Dar se pune întrebarea: dacă numărul îmbolnăvirilor creşte, deşi oamenii poartă măşti de protecţie şi respectă măsurile de distanţare, înseamnă că aceste restricţii nu sunt tocmai bune! Ceva, undeva, nu se leagă, între teorie şi practică sunt discrepanţe şi nelămuriri. Mergem mai departe cu aceleaşi practici care se pare că nu dau rezultatele scontate, sau se greşeşte în însăşi modul în care a fost organizată defensiva împotriva acestui virus.
Sunt multe afirmaţii şi lucruri, în cuprinsul acestei pandemii, pe care nu le mai cred, pentru că se bat cap în cap. Orizonturile sunt sumbre şi nu mai ai posibilitatea să-ţi faci planuri pe termen lung. Viaţa socială şi culturală e la pământ, iar politicienii se întrec în controverse penibile. Neputinţa poate fi un sentiment grav şi o imposibilitate de a rezolva problemele, dar ea se poate depăşi numai prin seriozitate şi profesionalism.
