O zi de luni în compania lui Friday

 ”Nu mergem la Craiova ca mielul la tăiere”, a declarat Valeriu Iftime zilele trecute, iar faptul că știrea a stat sus de tot în ”Ediție” vreo trei zile, înseamnă că existau temeri vizavi de acest meci. Înțelepciunea populară are destule sertare pline cu fișe pe această temă: buturuga mică, disperarea înecatului și așa mai departe.

”Lanterna” te poate arde

Meciurile cu ultimele clasate din orice campionat nu sunt printre momente de glorie ale nimănui. Sunt întâmplări de care e bine să te ferești, pentru că-ți pot dăuna grav. Dacă bați ”lanterna”, e ceva normal. Dacă te pârlește dogoarea ei, râde lumea de tine și toți îți aduc aminte că ai vărsat ulcica plină, umplută atât de greu în lupta din Cupă cu FCSB. Iar Botoșaniul a fost o lanternă tipică: Ngomma, Pius, Mutombo, adică niște niște băieți cu coafuri afro, plus Friday, tizul lui Vineri, camaradul literar de pustnicie al lui Robinson Crusoe. Parcă tot românașii sunt baza. Florescu, Dican, Ducan, Benzar...

Se strânge clasamentul

Victoria olteană a fost clară, binevenită și logică. N-a stat în cumpănă decât foarte puțin, pe la jumătatea reprizei secunde, când se părea că a intervenit oboseala. Dar dubiile au fost înlăturate de golul al doilea și alb-albaștrii se agață acum de un clasament care de la ei, locul 14 cu 21 de puncte, până la ultimul loc de playoff, al Farului (aceste rânduri sunt scrise înainte de Dinamo-U Cluj) nu presupune o diferență prea mare, doar 7 puncte, adică două victorii ...și-un pic.

De două ori ”clean sheet” (!!!)

S-ar cuveni vorbit separat despre câțiva dintre alb-albaștrii. La plusuri se trec Lacroix (iarăși gol marcat) și Gurău, foarte sigur pe el, contribuind la cel de-al doilea ”clean-sheet”, cum îi zic vorbitorii contemporani acelui meci în care nu primești gol. Tot aici trebuie trecut și Chițu, care, deși n-a mai marcat de multișor, încă e golgeterul campionatului, cu 9 goluri. Și care din nou a participat la ambele goluri. La primul, ca servant, cu acea minge așezată cu capul pentru Lacroix, iar la al doilea, cu faza scoasă din careul propriu, ca un veritabil fundaș, și dând mai departe la Blănuță (bună continuare a acestuia) pentru reușita lui Bauza. Iar pentru paranteza anterioară, între cei remarcați trebuie scris și numele lui Blănuță.

Un roman despre Pepe

Un capitol aparte merită Bauza. De fapt nu un capitol, poate chiar un roman. Pepe, pe parcursul aceluiași meci, te încântă și te enervează de mai multe ori. Alternativ. La final, numeri momentele de încântare și cele de enervare ca să vezi cum a fost. Te scoate din pepeni atunci când îți lasă senzația că n-are chef să mai alerge (cu Botoșani a abandonat pur și simplu lupta la două atacuri oltene), dar apoi te ridică în picioare când marchează, ca un mare fotbalist, pe contraatac, unde e nevoie și de forță, și de viteză, nu doar de tehnică. Plus că tot el a centrat înainte de primul gol, plus că, iată, leagă al doilea meci în care pe tabelă, la marcatori, e scris numele lui.

Fotbalul ascuns privirilor

Nu se pot încheia aceste rânduri fără două vorbe despre programări. Iarăși lunea, de la 5 după-amiaza, ca un fel de Revelion al ospătarilor. De unde să vină lume multă, mai ales că e și frig? Probabil că alții sunt capetele de afiș, însă printre cunoscători se vorbește despre FCU ca despre o echipă nu întotdeauna învingătoare, dar care practică un fotbal estetic, agreabil. Păi dacă tot e frumușel fotbalul oltenilor, hai să-l ascundem într-o zi și la o oră când lumea are cu totul alte preocupări!