Sponsor oficial al
Altădată, în formulele de start erau câte șapte-opt olteni, nu neapărat legitimați la Craiova, ci și la cluburile bucureștene sau în străinătate.
Afirmația din titlu ar putea fi contrazisă imediat prin prezența lui Mihăilă în formula de start de la Kaunas. Dar Vali e doar crescut la Craiova, el s-a născut la Finta, în Dâmbovița, în Bănie ajungând la vârsta preadolescenței.
De peste tot...
Așadar, contra Lituaniei au evoluat: Niță (București) – Rațiu (Aiud, Alba), Burcă (Bacău), Drăgușin (București), Sorescu (Timiș) – Marius Marin (Timiș) – Man (Arad), Răzvan Marin (București), Stanciu (Alba), Mihăilă (Dâmbovița) – Drăguș (București). Au mai intrat Olaru (Mediaș, Sibiu), Fl. Coman (Brăila), Ianis Hagi (Istanbul, Turcia). În paranteze sunt, firește, locurile de naștere ale ”tricolorilor”.
Doi olteni cu peste suta de selecții
O situație inedită, poate singulară în istoria naționalei în ultimii peste cincizeci de ani, de când orașul Craiova a început să însemne ceva în fotbal, să aibă dreptul la reprezentare națională. Nu vorbim de perioada anilor optzeci, când Craiova Maxima avea uneori chiar opt-nouă convocați concomitent, dintre care doar Ștefănescu, Crișan și Silviu Lung erau ne-olteni prin naștere. În cele peste o sută de selecții de fiecare ale calafeteanului Gică Popescu sau ale slătineanului Răzvan Raț, situația era rezolvată. Ca și atunci când poate jucătorii de la Știința lipseau, steliștii Iovan, Bumbescu și Pițurcă asigurau procentul de sânge oltenesc. Sau, mai târziu”, ”stranierii” Adi Ilie, Gică Craioveanu, Ovidiu Stângă, Gabi Popescu, ultimii doi titular la Campionatul Mondial din 1998.
Câte 10 autohtoni în fiecare lot
Situația are și nu prea are explicații. Cele două echipe oltene prezente la nivelul primelor două divizii au în componență, de fiecare, câte 10 jucători născuți pe pământ oltenesc. La FCU e vorba de Sorin Mogoșanu, Răzvan Bălașa, Radu Negru, Cătălin Albu, Duță, Mihai Răduț, Mario Ilie, Alex Raicea, Claudiu Bălan și Andrei Dragu. La CSU oltenii sunt Laurențiu Popescu, Silviu Lung jr, Nicușor Bancu, Vladimir Screciu, Ștefan Vlădoiu, Mihai Căpățână, Alex Mitriță, Ștefan Baiaram, Danciu și Bană. Nu e rău să ai 10 localnici dintr-un lot de până în 30 de fotbaliști. Puține echipe din Liga 1 ating acest procentaj, într-o perioadă în care peste aproape peste tot ponderea străinilor care compun loturile e măcar de 50 la sută.
Nici măcar la o națională de locul 45!
Așadar problema nu e că nu se mai nasc fotbaliști pe pământ oltenesc. De născut ei se nasc, dar pare-se că aceștia nu mai ating nivelul care să-i impună în echipa națională. Într-o reprezentativă de locul 45 în lume (poate că va mai urca puțin acum, după aceste victorii, dar nu mai sus de poziția 40), în timp ce pe vremuri oltenii populau dens o națională aflată în primele 10-15 poziții din lume.
Au dispărut multe centre fotbalistice
Orice neajuns trebuie să aibă la bază niște explicații. Acestea nu constau în tocita placă despre copii și juniori, ci în dispariția echipelor din zona Olteniei. Județele Vâlcea și, mai nou, Gorj, nu au echipe în primele două divizii, Mehedințiul nu există nici măcar în divizia a treia, iar Doljul, reprezentat la nivelul primelor două eșaloane, a rămas doar cu Filiașiul în L3, când altădată erau și Băileștiul, și Dunărea Calafat, pe vremuri și Plenița. Au dispărut în anonimat centre fotbalistice precum Balș, Orșova, Drăgășani, Brezoi, Motru, Strehaia, Caracal, Corabia. Și atunci, de unde să vină potențialii internaționali?
Acest text nu și-ar fi găsit justificarea dacă Bancu, o prezență constantă la națională în ultimii ani, n-ar fi fost suspendat pentru meciul cu Lituania sau dacă Mircea Lucescu ar fi recurs măcar câteva minute la Mitriță. Ei sunt internaționali de drept și de fapt, dar Bancu a împlinit 32 de ani, iar Mitriță face 30 în februarie. Din urmă ce vine?
