Sponsor oficial al
Și-a adus aminte toată lumea de „inima” Științei. Din an în an, din ce în ce mai puțini oameni. Pentru unii copii este un fel de erou mitic despre care au auzit, pe care, nici prin măruntaiele internetului nu-l găsesc bine și care este pomenit de bătrâni cu respect și reverență. Și atunci când era în viață și în anii care au urmat, vreun impresar cu liceul terminat cu greutate sau vreun gazetar entuziast a mai proclamat că „s-a născut noul Balaci”. Avem exemple multe. Niciunul nu a confirmat, iar șansele ca o asemenea confirmare să apară sunt din ce în ce mai scăzute.
Ilie avea doar 9 ani atunci când a ajuns la „picii” Craiovei. Cu siguranță nu-l duceau părinții la antrenament cu vreo limuzină și nici nu ajungea la terenul de fotbal după ce făcea vreo oprire la McD. Mingea era singura lui distracție pe care o folosea pentru a lega prietenii și a declanșa orgolii copilărești în jurul unui bătător de covoare. Tot mingea era și singura șansă de a ieși din monotonia cotidiană a omului socialist multilateral dezvoltat și a ajunge altundeva decât în vreo fabrică prăfuită și insalubră.
Ilie a avut har dincolo de toate premisele. Unul ca el se naște rar și dacă nu are un mediu propice dezvoltării dispare fără ca nimeni să nu sesizeze ceva. Niciunul dintre numele proclamate cu emfază ca fiind noii Balaci nu a confirmat, dar cu siguranță, au fost copii de care nu a auzit nimeni care ar fi putut să fie ca el.
Vreunul s-a pierdut pe poteca spre vreun fast-food unde mânca în lipsa unei mame plecate în Italia să muncească. Altul s-o fi depărtat de fotbalul real în detrimentul jocului virtual jucat cu obsesivitate și izolare socială. Alt Balaci s-ar putea să se fi pierdut din cauză că i-a lipsit motivația: o casă mare, părinții prea iubitori și nicio nevoie, sunt uneori factori care ciuntesc din motivația care transformă copiii buni în copii geniali. Câțiva Balaci au fost răpuși de părinți obsedați de descoperirea rețetei succesului. Idioți patentați care cred că ei pot să scoată un geniu în fotbal din plodul care are aplecări spre alte domenii. Sunt cei care țipă isteric pe marginea puținelor terenuri de fotbal, cei care sacrifică vacanțele familiei pentru himera unei cariere a fiului în Champions League.
Indiferent de motiv, șansele unei noi minuni a Craiovei sunt minime. Terenurile de sport sunt departe de copii. Cei care ajung acolo se duc sau sunt duși ca la o activitate obligatorie pe care, chiar dacă și-o doresc, o fac mecanic și rece. Tot sistemul este creat de așa manieră încât numai o schimbare socială majoră sau, Doamne Ferește, un război, ar putea să creeze condițiile propice pentru ca un nou Balaci să ridice în picioare o țară întreagă.
Până atunci să ne bucurăm că l-am văzut jucând măcar o dată în viață!
