Interviu
Sponsor oficial al
Decizii luate în funcție de actuala perioadă, proiecte derulate pentru iubitorii muzicii populare, spectacole pregătite pentru acest an, lipsa evenimentelor private, drum croit către domeniul politic, despre toate acestea și nu numai a vorbit, într-un interviu, directorul Ansamblului Folcloric Maria Tănase, Niculina Stoican.
Reporter: Traversăm o perioadă care a schimbat foarte multe aspecte în viața noastră, o perioadă cu impact asupra multor domenii de activitate. Ce a însemnat această perioadă pentru Ansamblul Folcloric Maria Tănase?
Niculina Stoican, directorul Ansamblului Folcloric Maria Tănase: În perioada stării de urgență, noi am intrat în șomaj, după care eu m-am gândit la un proiect, la o strategie de revenire și de intrare în activitate pentru că în viziunea mea de manager, fiecărei perioade prin care trec trebuie să îi găsesc o soluție.
Rep.: A fost un moment pe care l-ați simțit ca pe o provocare?
N.S.: A fost cea mai mare provocare din viața mea. Am avut multe încercări în viață, dar a fost prima dată când mi-am zis, cu un pic de curaj, cu un pic de organizare, cu un pic de susținere și înțelegere din partea colectivului, o să ne dovedim, în primul rând nouă, că putem continua și că tot ceea ce ni se întâmplă în jur poate fi trecut doar dacă ne vedem cu grijă de activitățile pe care trebuie să le desfășurăm. Activități pe care trebuie să le derulăm nu numai noi ca instituție, ci și noi ca indivizi pentru că din activitatea unei instituții derivă și activitatea individului. Aici suntem un colectiv, o familie și dacă aici găsim soluții, sunt soluții care pot fi aplicabile și dincolo de porțile instituției.
Rep.: A fost o provocare și pentru angajați, pentru personalul instituției? Cum i-ați simțit pe dumnealor când toate veneau tăvălug?
N.S.: Eu nu am oscilat, nu am avut atitudini în care să spun că nu știu ce să fac, că mă mai gândesc, sau că vom vedea ce va fi. Nu, aceste atitudini nu au existat. În momentul în care am fost pusă în fața unei situații, am analizat, am luat decizia și am fost categorică. După perioada de șomaj, care a durat 30 de zile, noi ne-am întors și am ținut cont de planul de activitate. Consider că l-am structurat foarte bine și astfel am creat acea stare de stabilitate. M-am gândit logic: oricât ar dura pandemia, așa cum veneau informațiile, este foarte clar că trebuie să ne desfășurăm activitatea în exterior. Am făcut un proiect, am mers la primărie și am propus și astfel toată perioada mai-octombrie am avut spectacole săptămânale la Teatrul de Vară din Parcul Nicolae Romanescu. Proiectul s-a numit „Joia populară”. Sunt foarte mulțumită pentru că dincolo de activitatea noastră, care trebuia nu neapărat justificată în fața cuiva, pentru că te justifici atunci când te simți cumva vinovat, ne-am dorit să ne mulțumim propria conștiință. Când totul este instabil, nesigur, cum este acum, ceea ce face artistul este terapie pentru suflet și pentru spirit.
Rep.: Ați crezut de la bun început în acest proiect, dat fiind contextul din vară, sau ați zis să încercați? V-a fost teamă că lumea nu va veni la spectacole?
N.S.: Nicio secundă nu m-am gândit că nu vine lumea în parc. Asta pentru că oamenii, dincolo de reguli, pe care unii le respectă, alții nu, au un instinct. Eu am mers de foarte multe ori pe instinct. Mă bazez pe ce simt ca om referitor la o situație, ce simt ca manager, ce simt ca parte a comunității în care mă dezvolt și am încercat să fac un mix și să găsesc o strategie bună. Se pare că strategia mea a funcționat pentru că pe toata perioada verii am avut spectacole. Am marcat și „Craiova se îmbracă în ie”, așa cum s-a putut, chiar și fără paradă, pentru că un eveniment nu trebuie să se oprească. El nu trebuie să se oprească datorită mesajului pe care îl transmite. În cultură, mesajul trebuie să aibă continuitate, altfel undeva se rupe și este foarte greu să-l legi apoi. Arta este forma estetică a educației, iar acest lucru ar trebui să fie definițe pentru noi toți.
Rep.: O definițe pe care unde să o învățăm?
N.S.: Liceele de artă ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, o definiție a comunității. În cazul copiilor talentați trebuie să existe mesaj către părinți, încă din clasele primare. Ar trebui o strategie de arte.
Rep: Un drum frumos al unui copil talentat poate porni și de la învățătoare?
N.S.: Cu siguranță este posibil acest lucru. Învățătoarea vede ce poate un copil și astfel poate orienta părinții. O astfel de strategie ar fi necesară. O comunicare între instituțiile de învățământ și cele care ulterior pot asigura un loc de muncă elevilor care merg către aceste direcții. În societate trebuie să existe o continuitate. Din păcate, nici până astăzi, nu există un protocol în acest sens. De exemplu, nu avem un protocol între Ansamblul Maria Tănase, Universitatea din Craiova, Liceul de Artă și Școala Populară de Artă.
Rep.: Cât de benefic ar fi?
N.S.: Ar fi esențial. În primul rând, am depista copiii care au asemenea talente și i-am face să înțeleagă că și pentru ei există continuitate. Noi avem nevoie de copii educați. Eu, pentru orchestră, spre exemplu, am nevoie de copii care cresc în această direcție și cu care eu pot colabora. Mă gândesc să fac un parteneriat cu Liceul de Artă.
Rep.: Ce v-a supărat cel mai tare în această ultimă perioadă pe care o trăim?
N.S.: Am auzit, în perioada asta, oameni care spun reorientați-vă, mergeți în construcții. Cum poți să spui acest lucru neștiind și necunoscând ce înseamnă o asemenea profesie?! Un instrumentist este ca un sportiv.
Rep.: Indiferent de experiență? Indiferent de vârstă?
N.S.: Categoric. Dacă nu studiază, el își pierde dexteritatea de a cânta, își pierde capacitatea de a citi partitura, absolut tot se pierde. La fel și cu vocea. Nu ai voce și gata stai liniștit. Și cu vocea profesezi. Ea este un instrument, iar dacă nu exersezi, nu-și mai face treaba, nu te mai ascultă. Ce se întâmplă dacă dispărem noi cei care transmitem mesaj cultural? Cui îi va fi bine?! Nimănui.
Rep.: Și totuși ce faci atunci când ești constrâns, așa cum se întâmplă acum, să iei o pauză? Să ia artistul în calcul și o meserie rezervă?
Rep.: Și aici vorbim despre o lacună în sistem. Oamenii care trăiesc din asta și fac o dovadă că au contribuit la stat plătind taxe și impozite, ar trebui să fie ajutați, susținuți chiar de către stat într-o perioadă ca cea trăită de noi acum. Este logic fiscal, logic social. Lucrurile acestea există și colegii mei nu cer nimic în plus. Sunt foarte mulți colegi care au sursă de venit doar această profesie și care și-au dus cu atâta demnitate această perioadă de chin. Trebuie să ne asumăm niște lucruri.
Rep.: Să ne asumăm și să începem să organizăm evenimente?
N.S.: Nu zice nimeni să nu ne protejăm. Există niște reguli și pot fi respectate. Se poate face un plan cu cei din HoReCa. Ce înseamnă evevimentul privat?! Păi înseamnă o sală care trebuie să fie deschisă, cu mese așezate la o anumită distanță, să se cânte de așa natură să se poată auzi în interior, dar toată acțiunea să se petreacă în exterior, petrecerea să fie în exterior. Cei care profesează în domeniu să prezinte, la două săptămâni, un test Covid. Trebuie să găsim soluții pentru actuala situație pentru că viața nu se oprește în loc.
Rep.: Și nici nu o poți trăi doar din fața unui calculator sau a unui laptop...
N.S.: Nu există. Eu am avut spectacol la Drobeta Turnu Severin, la Palatul Culturii, care s-a difuzat online pentru a marca Ziua de 24 Ianuarie. Înainte de a începe spectacolul, m-am îmbrăcat în costum și am mers să repet cu orchestra. În momentul în care am văzut sala goală în fața mea, eu îmbrăcată în costum popular și am auzit orchestra cântând, am început să plâng. A trebuit să plâng cinci minute, să mă adun. A fost primul spectacol pentru interior...într-o sală în care nu era nimeni. Este adevărat că sănătatea este pe primul loc. S-au găsit soluții pentru momente mult mai grele. Noi, oameni, suntem ființe sociale și nu putem trăi unii fără alții. Și e nevoie de strategie. La noi lipsește. Mesajul către oameni ajunge total greșit din lipsă de strategie. Oamenii devin neîncrezători în momentul în care oscilezi.
Rep.: Revenind la activitatea Ansamblului, ce acțiuni au urmat după acele spectacole organizate în parc?
N.S.: Noi am avut și pentru 1 Decembrie spectol difuzat online, pe care l-am organizat în curtea instituției. Am avut spectacolul de colinde pe care l-am difuzat de Crăciun, apoi un moment pentru Anul Nou. Am căutat pentru propria noastră profesie să ne simțim la fel. Să vedem că suntem utili societății prin ceea ce facem, nu neapărat ca să justific ceva.
Rep.: Și pentru acest an?
N.S.: Am mers pe intuiție și încrezătoare în apariția vaccinului și m-am gândit că o să vină și un moment când vom organiza spectacole în săli. Acel moment a venit. Pentru 14 februarie, fiind luna dragostei, am pregătit tot în curtea instituției, cu cei de la atelierele de folclor, un moment artistic. M-am gândit să folosesc acest 14 februarie, fiind pregnant în acțiunile tinerilor, tocmai pentru tineri. Am încercat să fac o combinație între ceea ce facem noi și ce este în gândirea lor cu Sfântul Valentin. Am făcut o paradă a costumului popular pe care o să o vedeți on-line. O paradă a costumului popular reinterpretat care să îi ajute să caute elemente din costumul popular pe care să le pună în ținutele lor cu mândrie. Va fi un moment foarte frumos și interesant.
Rep.: În sala de spectacol când veți ajunge? Publicul abia așteaptă.
N.S.: Anul trecut, nu am putut să dăm premiera pentru că era planificată în martie, motiv pentru care am programat-o pentru anul acesta, în primăvară: „Trecu anu cu olteanu”. Pentru a ajunge la zi cu premierele, în toamnă vom avea o altă premieră, „Să-mi trăiască zaibărul”, marcând astfel obiceiurile din sezon. Acum, de Dragobete, pe 24 februarie, vom avea un spectacol în sală, la Filarmonica Olteniei, organizat, bineînțeles, cu absolut tot ce ține de legislație. Ne-am asumat acest lucru și ne-am gândit că dacă vom respecta lucrurile nu are ce să se întâmple rău. Frumos va fi cu siguranță. Îi așteptăm și pe cei care au biletele, de anul trecut din martie, bilete pe care le luaseră pentru premieră. Cu siguranță își doresc să vină la primul spectacol pe care Maria Tănase îl va da în sală. Pregătim momente frumoase și pentru Zilele Craiovei, chiar dacă nu vom ajunge în cartiere, conform tradiției.
Rep.: Joia populară va continua?
N.S.: Cu siguranță în perioada verii vom continua cu acest proiect. Vom fi la Teatrul de Vară pentru că, din experiența verii trecute, publicul este dornic să ne întâlnească.
Rep.: Sunteți managerul unei instituții care generează venituri. Este un subiect tare sensibil în această perioadă. Se poate face ceva și în această direcție?
N.S.: Anul trecut, reușisem să negociez câteva contracte frumoase, chiar în prima parte a anului, ianuarie-februarie, și cumva ne-a prins pandemia cu ceva bănuți în cont. Mai sunt și atelierele de folclor care înseamnă venituri în bugetul instituției și am în plan o variantă pe care o voi adapta vremurilor pe care le trăim. Când va fi gata, voi oferi informații și despre acest lucru.
„Am făcut și pasul în domeniul politic. Pentru mine este o onoare să fiu consilier județean”
Rep.: Acum nu sunteți doar directorul unei instituții de cultură din Craiova, ci și consilier județean. Ce anume v-a determinat să faceți acest pas?
N.S.: Pentru mine este o onoare să fiu consilier județean. Sunt președintele Comisiei de Cultură. Mă regăsesc în acest domeniu. Faptul că sunt manager al Ansamblului Maia Tănase și faptul că sunt consilier județean și membru PSD se datorează doamnei Olguța Vasilescu. Este cea care a reușit cumva să îmi croiască drumul către ceva ce n-aș fi crezut vreodată că voi face. Absolut niciodată nu m-am văzut manager al unei instituții sau membră într-un partid.
Rep.: A contat oare că sunteți Niculina Stoican în tot acest demers politic al celor de la PSD Dolj când vi s-a făcut propunerea?
N.S.: Felul în care este tratată Niculina Stoican contează foarte mult. Poți să mă tratezi ca Niculina Stoican și să mă folosești sau poți să mă folosești ca Niculina Stoican și să mă integrezi. În ceea ce privește formațiunea politică de la Dolj, eu am fost asimilată ca Niculina Stoican într-o organizație în care a trebuit să știu care sunt regulile, cum mă prezint, ce trebuie și ce nu trebuie să fac și cum abordez imaginea mea în contextul politic. Niculina Stoican nu a fost folosită, ci asimilată într-o organizație politică. Am reușit să fac o analiză a impactului pe care îl are un om politic care face ceva. În campanie, de exemplu, au fost momente în care am fost confundată cu doamna Olguța Vasilescu. Omul politic care face ceva trece dincolo de impactul pe care eu îl aduc și îl voi aduce întotdeauan ca solist. Nu Lia Olguța Vasilescu a fost confundată cu Niculina Stoican, ci invers, deci puterea unui om politic care face ce trebuie poate trece peste imaginea unui artist.
Rep.: Mesaj pentru public, pentru oamenii care iubesc muzica populară...
N.S.: În primul rând, fiecare să evalueze și să verifice ca informație procesul de vaccinare. Este foarte important să ne vaccinăm, să fim sănătoși pentru că de aici derivă orice altă acțiune în jurul nostru. Acesta este sfatul meu. În al doilea rând, să ne respectăm reciproc și să avem conștiință. Să înțelegem că doar împreună putem face lucrurile să funcționeze. Să lăsăm deoparte informațiile mici, care nu au niciun mesaj pentru că nu mai avem timp. Avem nevoie să ne refacem sufletește, spiritual, emoțional și social. Fiecare are un rost și construiește bucăți din ceea ce observăm în jurul nostru. Sunt optimistă și în privința evenimentelor pentru că sunt convinsă că vor exista strategii. Nu este neapărat nevoie ca aceste strategii să vină de sus în jos, ci noi cei care sutem implicați direct să propunem niște lucruri, să fie verificate și să încercăm să ne vedem de modul nostru de viață.
Rep.: Și evenimentele sunt un mod de viață?
N.S.: Pentru români, evenimentele private sunt un mod de viață. Nu există părinte care să nu își dorească nuntă pentru copilul lui, nu există părinte care aduce viață pe pământ să nu își dorească ca cel mic să fie botezat și să-și aibă prietenii aproape, cum nu există român care să nu-și dorească să petreacă de ziua lui, de exemplu. Să puncteze aceste evenimente ca pe un mod viață. Nu este o rușine, ci o binecuvântare, un exercițiu spiritual pe care îl facem. Sunt energii pe care le aduni și pe care le lași acolo, în evenimentul respectiv.
