Negocierile legate de formarea noului guvern se află într-un impas previzibil. Atunci când amesteci mere, pere, piersici etc., în acelaşi coş, există o anumită dificultate în a ajunge la un numitor comun. Din ele nu poate ieşi decât o marmeladă, mai solidă sau mai apoasă, în funcţie de ponderea tipului de ingrediente majoritare, medii şi minoritate. E o comparaţie cât se poate de plastică a realităţii politice naţionale, din zilele noastre.
Catalizatorul trebuie să fie – şi este, în acest caz, preşedintele, care are rolul de a media astfel de tensiuni, provocate de oportunismul unora sau altora. Altfel, această stare de incertitudine şi de instabilitate politică poate dura destul de mult. Totdeauna, în orice situaţie, este nevoia de cineva care să rupă pisica în două (nu-mi place deloc expresia asta, pentru că sunt iubitor de animale, dar cred că se potriveşte acestei situaţii) şi să repună locomotiva pe şine, pentru a merge mai departe.
Evident că, până la urmă, se va ajunge la o înţelegere şi se va forma un guvern multicolor, de la care, ca de fiecare dată, oamenii vor avea aşteptări optimiste, pe termen mediu şi lung. Dar, la cât de imprevizibili sunt unii oameni politici, de la noi, cred că nici Nostradamus nu ar putea face previziuni în legătură cu ce şi cum!... Ca atare, tot timpul şi răbdarea sunt mecanismele care vor hotărî soarta noastră – a celor care credem şi sperăm, dar nici se dă doar ce se poate...
