Deşi Severinul are şi o sală polivalentă modernă, sporturi precum handbalul, baschetul, voleiul sau futsal-ul, chiar şi cele de eşalon inferior, lipsesc din peisajul sportiv mehedinţean la nivel de seniori. Nici la juniori Mehedinţiul nu stă mai bine, singurele echipe fiind cele de la CSS Drobeta, de fotbal şi handbal. Dacă în trecut la malul Dunării s-a desfăşurat măcar Trofeul “Carpaţi” - atât la handbal masculin, cât şi feminin - sau diverse meciuri ale echipei naţionale de handbal, masculin şi feminin, de seniori, tineret sau juniori, precum şi All Star Game-ul baschetului feminin românesc, de un an, în Polivalenta de 1.800 de locuri nu s-a mai organizat nicio competiţie de anvergură.
Judeţul Mehedinţi nu e reprezentat nici la polo, în pofida faptului că în Drobeta - Turnu Severin există, din 1988, un bazin olimpic. Acesta s-a închis în urmă cu cinci ani, din cauza acoperişului aflat în pericol de prăbuşire, şi nu a mai fost reabilitat, iar promisiunile factorilor de decizie au curs precum apa pe Dunăre. În urmă cu exact un deceniu, Mehedinţiul era reprezentat în Divizia C de fotbal de CS Severnav, Dierna Orşova, Building Vânju Mare şi Minerul Valea Copcii, iar HC Cildro Delignit activa în eşalonul secund la handbal masculin. Dintre acestea, doar Minerul mai există, dar în prezent se zbate în mocirla campionatul judeţean. După retrogradarea din prima ligă, de luna trecută, CS Turnu Severin s-a desfiinţat şi nu va mai fi înscrisă nici măcar în Liga a IV-a. Paradoxal, vara trecută, deşi promovase în Liga Naţională, Severinul a desfiinţat şi echipa de handbal feminin Terom Iaşi, care fusese adusă, la jumătatea campionatului, din Moldova, să reprezinte oraşul de la Dunăre. Rugbiul, un alt sport de echipă popular în România, e şi el total necunoscut mehedinţenilor. În prezent, judeţul mai respiră doar prin sporturile individuale, mai precis cele nautice, de la CSS Orşova, unde însă majoritatea componenţilor sunt originari din zona Moldovei. Judoul, luptele, atletismul şi boxul se regăsesc şi ele în sportul severinean, dar mai mult la nivel de copii.
“Ediţie Specială” redă un comentariu postat pe site-urile de socializare, probabil de un suporter, sub pseudonimul Cutărescu, ale cărui cuvinte sunt elocvente pentru situaţia în care se regăseşte sportul mehedinţean: S-a dus ce a fost. Rămânem cu amintirea prezenţei în prima ligă după peste 70 de ani. Din păcate acest vis a fost doar un tren politic, care a avut menirea de a căra politicienii de la conducerea oraşului şi judeţului pe locurile pe care le ocupă şi acum. Să fim sinceri cu noi înşine, nu ne permitem financiar o echipă de prima ligă în niciun sport, nici nu avem apetit pentru sport, de oricare ar fi el, tribunele nu au fost la înălţimea acestui vis, de fapt nu ne interesează sportul decât văzut prin curtea altor(a) - oraşe sau ţări, pentru că ştim doar a le aplauda valorile altora. Severinul e praf din punct de vedere economic. Cine e dispus să susţină sportul în oraşul nostru? Nu avem regii autonome care să ne arunce bani cu lopata şi nici patroni care să nu aibă ce să facă cu banii, avem doar nişte bişniţari parveniţi, care acum fac politică. Sportul, din păcate, nu are niciun fel de susţinere pe plan local, nu aduce bani, ci consumă, orele de sport sunt puţine, copiii sunt interesaţi de facebook sau de spart seminţe la scara blocului şi de visat la maşinile decapotabile ale hoţilor veniţi de afară. Treceţi însă Dunarea şi vedeţi o ţară unde sportul este religie. De aici trebuie început, însă poate peste 100 de ani, după ce se va fi ghiftuit toată această şleahtă de îmbogăţiţi şi îi va apuca voma, abia atunci poate vor arunca niscai resturi şi spre sport, oricum se va numi el. Să mulţumim acestor jucători şi antrenori care au făcut să se mai vorbească de amărâta noastră urbe de provincie pe la tv şi din alte motive în afară de meteo, şomaj, sărăcie, infracţionalitate. Vă daţi seama cât de neînsemnaţi suntem într-o ţară şi aşa vai de capul ei din Europa? «Să le mulţumim» tuturor acestor conducători ai judeţului şi oraşului de după ’90 care ne-au făcut să fim cei mai reprezentativi dintre români, adică primii la tot ce e rău şi ultimii la orice e bun şi de admirat. La revedere CS Turnu Severin, încarnare a defunctei FC Drobeta. Am murit frumos, născuţi prematur, cu forcepsul, ne-am încăpăţânat să fim în Liga I, dar atâta a fost să fie. Poate peste încă 75 de ani, în cine ştie ce context politic, economic sau după ce vom fi descoperit cine ştie ce zăcăminte ascunse şi ne vom fi îmbogăţit ăştia care încă vom mai fi rămas atunci în oraşul acesta. Acum se revine la acea stare dintotdeaua, la acea anchilozare şi hibernare, la dezinteres şi miserupism, stări absolut specifice normalităţii şi cotidianului. Ceea ce a fost să fie a fost pur şi simplu o conjunctură şi un accident fericit, un fel de o dată în viaţă ca un câştig la loto, o floare răsărită accidental în mijlocul unei ierni antarctice. Dacă vă aşteptaţi la altceva, aţi fost naivi. Fotbalul, ca orice sport la un anumit nivel, costă, iar acel cost trebuie să îl suporte cineva. Avem cumva companii de succes în zonă, oameni potenţi financiar, care să fie altceva decât nişte bişniţari egoişti, acum la costum, iar ieri trăgând de plase cu marfă pe la sârbi sau de bidoane prin clisură? Cine să susţină sportul, ce are de câştigat din asta? Cine susţine orice altceva în afară de dorinţa lui de înavuţire şi de înşurubare a rudelor în poziţii bune şi pe salarii bune? Nimeni! Să nu confundăm perioada de renaştere de până în 1945 cu vremurile de acum, nu se mai nasc alţi Teodor Costescu care să îşi sacrifice averea într-un palat cultural care a fost, este şi va rămâne inutil, aşa cum la fel de inutile vor rămâne şi un stadion sau o sală polivalentă. Construcţii, proiecte de renovare stau făcute doar ca să mascheze nişte bani întorşi în buzunarele celor care le-au atribuit. Rolul final nu mai contează. V-aţi întrebat cât costă o oră de funcţionare a nocturnei? Cine să suporte banii ăia, imbecilii care voiau să intre la meciuri doar cu invitaţii şi cu buzunarele pline de seminţe? Nivelul de civilizaţie, dar şi cel economic al oraşului nu merită şi nu îşi permit o echipă de prima ligă în niciun sport. Poate judo sau altceva similar, care nu interesează pe nimeni. Nu există mentalitate pentru sport în acest oraş, există foame de toate felurile, dar nu generozitate (în cel mai fericit caz, dacă cumva apare, e doar una de moment, pompieristică şi de regulă, izvorâtă dintr-un anume interes personal, poate din dorinţa de a se simţi acel generos mai bine şi de a-şi cumpăra o senzaţie de binefăcător preţ de câteva secunde pentru a se întoarce apoi la metehnele şi balcanismul/bizantinismul ieftin de toată ziua).
În Gorj există 9 echipe!
Gorjul, judeţ vecin Mehedinţiului, are trei echipe masculine doar în Liga I, de fotbal, handbal şi baschet (FC Pandurii Târgu Jiu, HC Energia Târgu Jiu şi BC Energia Rovinari), iar în eşalonul secund activează FC Minerul Motru (fotbal masculin) şi HC Universitatea “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu (handbal feminin). Gorjul mai e reprezentat în Liga a III-a de fotbal de Minerul Mătăsari, Jiul Rovinari, Pandurii II Târgu Jiu şi Ştiinţa Turceni, iar în trecut a avut şi fotbal feminin în Liga I. Chiar şi judeţe mai slab dezvoltate economic decât Mehedinţiul, dar şi mai mici din punct de vedere demografic, precum Harghita şi Covasna, se pot lăuda cu echipe de Liga I, precum HC Miercurea Ciuc şi Progym Gheorgheni la hochei pe gheaţă şi HC Odorheiul Secuiesc (handbal masculin), respectiv CSM Sfântu Gheorghe (baschet feminin). Cel mai bine reprezentat este judeţul Cluj, cu peste 20 de echipe, în toate eşaloanele.
